Probabil ca aceasta este ultima saptamana de politica serioasa pana in septembrie. Apoi vine vacanta, lumea buna pleaca mai aproape sau mai departe (mai mult functie de imagine decat de buget), iar presa in ansamblul ei trece pe subiecte de plaja si pe filme din zodia lui Van Damme.

Concluziile acestei jumatati de an sunt simple ca un mercurial de piata comunista: 33% sunt cu PSD, 33% cu alianta si 33% cu restul lumii. Se vor pastra aceste scoruri la toamna? Raspunsul analistului grabit este ca da, fiindca aceste scoruri ar reflecta realitatea electorala a Romaniei.

Eu cred ca nu se vor conserva, fiindca - pentru prima data din 1996 incoace - valul negativ nu a rasturnat partidul impotriva caruia s-a pornit. Desi s-a vorbit mult de infrangerea PSD si de criza din interiorul partidului de guvernamant o privire nepatimasa asupra celor intamplate ar atrage atentia asupra falsitatii ambelor asertiuni.

Nu avem de a face cu o criza si este suficienta citirea rapida a conditiilor in care se poate vorbi de o criza pentru a constata lipsa ei, iar infrangerea, desi prezenta la nivel imagologic si chiar administrativ, in anumite judete nu este reala la nivelul voturilor exprimate. Acest detaliu, hulit in ultima vreme, este reprezentativ pentru a desemna pasii care vor urma.

Dupa trei ani si jumatate de guvernare si dupa o campanie negativa foarte consistenta, PSD a obtinut peste 3 milioane de voturi. Ce s-ar putea intampla ca PSD sa piarda aceste voturi in toamna? Destul de greu de imaginat... Ce s-ar putea intampla ca PSD sa-si mai adauge niste voturi? Depinde.

O analiza a electoratului care a parasit PSD a aratat cateva seturi de nemultumiri ce au determinat o modificare a intentiei de vot prin absenta sau prin alta optiune. Daca unele din aceste nemultumiri nu sunt surmontabile in lunile care vin, altele pot fi solutionate. Ceea ce inseamna ca o parte dintre cei care au parasit corabia partidului de guvernamant s-ar putea intoarce pe ea.

Daca aceasta s-ar intampla avem prima modificare a actualului echilibru electoral. Aparent, alianta a castigat aceste alegeri. Spun aparent fiindca, imagologic, si-a adjudecat victoria, dar pe cifre, alianta se afla acolo unde era in octombrie 2003 cand s-a infiintat. Cresterea a fost, in urma acestei campanii electorale, cam cu 3%. Va continua aceasta crestere? Se poate... Cu o conditie.

Alianta sa devina alternativa a PSD, ceea ce n-a reusit inca, si sa scape de imaginea CDR, de care nu a scapat inca. Nu este alternativa fiindca nu a luat voturi de la PSD. Nu a scapat de imaginea CDR fiindca, exceptandu-i pe Stolojan si Melescanu, toti ceilalti lideri majori au fost in CDR si, dupa toate aparentele, tot cu ei in frunte va defila alianta si in alegerile din toamna.

Daca in 1996, PSDR-ul de atunci a fost invins de o populatie care dorea CDR-ul la guvernare, PSD-ul din 2004 a fost pedepsit electoral de o populatie suparata pe el nu indragostita de alianta. Ori in euforia victoriei, liderii aliantei ar trebui sa se intrebe daca in campaniile electorale functioneaza principiul cunoscut in dreptul international ca double jeopardy.

Nimeni nu poate fi pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta. Votul negativ din anii anteriori a fost dublat de un vot pozitiv pentru un aumit partid. Acum avem de-a face doar cu un vot negativ la adresa PSD nedublat de un val de entuziasm pentru alianta.

Se va repeta valul negativ, astfel incat alianta, cu cei 33% ai sai sa devina prima forta politica a Romaniei? De ce este necesar acest raspuns? Fiindca potentialul electoral al PSD este mai mare decat cel al aliantei. Valul negativ a facut ca din acest potential doar un procent anume sa se manifeste prin intentie pozitiva de vot si alianta mergand cu sustinatorii ei bloc a obtinut scorul stiut.

Daca la toamna PSD-ul nu va mai fi sanctionat la fel de dur ca in iunie, alianta nu are de unde sa castige alegerile. Daca aceasta sanctiune se va repeta, atunci alianta poate ajunge pe primul loc.

Vom vedea deci o campanie negativa a aliantei care, la fel ca si in ultimele sase luni, va vorbi despre milioane de romani care mor de foame, despre miile de baroni locali sau nationali ai PSD, despre saracia absoluta care a cuprins Romania, despre izolarea internationala si despre lipsa oricaror sanse de integrare in UE.

In fata propagandei stau intotdeauna doi factori: contrapropaganda si realitatea. Contrapropaganda are si ea doua componente: prima urmareste anihilarea efectelor propagandei adverse si a doua genereaza informatii care conduc la decredibilizarea adversarilor, astfel incat subiectele lansate de acestia sa nu fie crezute.

Deci, in splendoarea acestei veri nespecifice, cu multe ploi si cu mai putin soare, putem concluziona in prag de vacanta ca partidul care va castiga la toamna alegerile va fi PSD daca reuseste sa fie lovit de un val negativ mai mic decat in iunie, sau alianta daca reuseste sa stimuleze un val negativ macar egal cu cel din iunie. Dupa asta o sa intram si in UE.