Romania intoarce anual din granita aproape 2.000.000 de oameni cu traista in bat. Rezultatul este dezvoltarea pietei serviciilor specializate in "saritura peste hotare" si mici trucuri de frontiera dupa care occidentalii au ajuns sa faca filme. Cel mai tare truc a fost folosit in '99, cand 41 de romani s-au prezentat la Consulatul Irlandei la Bucuresti dandu-se "cor".
Pare incredibil, dar irlandezii le-au dat vize pentru a participa la festivalul muzical de la Sligo, in baza unui CD cu muzica "lor". In mod sigur, nici unul n-a ajuns la festival, a tinut sa mentioneze presa de la Dublin. Unii au cerut azil politic, altii s-au apucat sa munceasca la negru.
Astazi, greul cade pe autocarele "tour-operatorilor de roiala": dau credite pe cinci minute in PCTF, au trampa cu agentii, stiu mersu' din patru vami. Cu doua sute de euro esti ca si descarcat in autogara Madridului. Unele si-au facut contrafilaj si baza de date cu numele politistilor; de urechi i-au dat jos pe infiltrati, in cateva randuri.
In paralel lucreaza industria masluielii: unii sculpteaza in vize, altii opereaza in buletine sau direct in pasapoarte. Cel mai ieftin e "biroul populatiei": ciorditorul te costa 500 de mii, artistul care inlocuieste fotografia - un milion. Cu el iti tragi pasaport si esti ca nou.
Calauzele sunt mai scumpe, in jur de 500 de euro, dar dupa excursii lasate cu expulzari si parnai, oferta nu poate fi refuzata.
"Marea majoritate a celor care migreaza astazi dinspre Est spre Vest sunt in cautarea unui loc de munca bine platit, care sa le ridice standardul de viata si sa le permita sa-si ajute familiile", spunea anul trecut directorul general al Organizatiei Mondiale pentru Migratie. Adica exact ce zicea si un returnat de pe Otopeni: "In trei zile sunt inapoi, ca aici mor de foame".
Micul Botosani din Lombardia si Noul Dorohoi de langa Madrid stiau asta din experienta. La fel si neamurile lor din tara, care mananca din ce le trimit plecatii. Romanii au urcat de mult in topurile europene ale imigratiei. In Italia, 1 din 5 imigranti este roman. In Spania, numai la capsuni se poate spune cati am trimis. Cati spala, cati dau cu matura, cati leagana copiii nu poate spune nimeni.
Cert este ca in jumatatea sudica a peninsulei se vorbeste fluent romaneste. Directorul de la Migratie are chiar o veste buna: Vestul imbatraneste, mananca multa pensie, deci va avea nevoie de tineretul din Est. Si nu doar pe plantatie; ii vor trebui doctori, cercetatori, informaticieni, oameni de afaceri. Ai nostri sunt pregatiti - din doi tineri, unul isi pregateste bagajele.
Problema este ca Romania exporta masiv meserii practicate la coltul strazii sau noaptea pe fulgeratura: spargatori de carduri la Londra, hoti de icoane - Viena, falsificatori de carduri - Madrid. Micile gainarii nici nu mai pot fi contabilizate. Ciorditorii din "Grand Centrale" - Milano, care se dau la politie Mihai Viteazu si Amza Pellea, i-au naucit si pe carabinieri.
Dupa ce au traversat jumatate de continent, autocarele noastre se dezmortesc la gura metroului, cu portofelele de occidental. Dintr-un copil si-un olog, s-au scos in Italia 40.000 de euro. O baba plasata in usa catedralei a produs 8.000 in sase luni. Vin apoi curvele. Daca am fi o tara de dansatoare, spotul impotriva traficului de persoane, ala cu "Rog seriozitate", ar avea o noima.
Dar majoritatea fetelor se duc ata in bordeluri, sa dea din buric, "ca acasa o faceam cu taximetristii, pentru un hamburgar". Indiferent din ce face bani "afara", primul gand al romanului returnat este sa se intoarca. Plang pana si dupa puscariile de acolo: "Am stat o saptamana. Casa, masa, doi euro pe zi".
In zona nimanui de pe aeroportul Henri Coanda, apatrizii fac greva cu streangul de gat. Doi emigranti romani au incercat sa traverseze Canalul Manecii intr-o barca. Paza de Coasta britanica si-a scuipat in san: cum de nu i-a "calcat" nici un vapor, pe cea mai aglomerata cale navigabila din lume? Se pare ca nimic nu este prea riscant.
Au gasit de-ai nostri si in containere-conserva, in drum spre America. Lupta politiei cu traficantii de persoane nu este decat un amanunt. Azi ii prind - pana sa le dea drumul procurorii, a doua zi, mai apar inca trei. Piata emigratiei preseaza puternic, centrifuga saraciei este mult mai dura decat niste legi care iti confisca pasaportul.
La urma urmei, a spus-o si premierul Nastase: "Atata vreme cat dincolo de linie e iarba verde, oamenii vor trece dincolo". Cand o sa fim si noi o Spanie, n-o sa mai sarim din burduful avionului. O sa sara altii, mai estici decat noi.
