Reporterul “Evenimentului zilei” a negociat o tranzactie de zile mari cu doar o sticla de tarie

O piesa autentica de Brancusi ce slujea ca obiect de studiu pentru medicinistii ieseni zace nepazita printre schelele Institutului de Anatomie din Iasi. Reporterul “Evenimentului zilei” a fost la un pas de a cumpara importanta piesa a marelui sculptor cu o sticla de tarie propusa la schimb unui muncitor constructor.

O piesa de patrimoniu, realizata in scop didactic de Brancusi la inceputul secolului trecut - pe vremea cind lucra la Bucuresti -, pentru Institutul de Anatomie condus de celebrul specialist Dumitru Gerota, este adapostita acum de institutia similara ieseana din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa”.

“Aparata” doar de un geam de sticla si aflata intre ruinele in reconstructie ale cladirii, lucrarea poate constitui oricind obiectul unei tranzactii pe te miri ce. Piesa de Brancusi se afla intr-o sala incarcata cu fel de fel de obiecte, intr-o cutie de lemn prevazuta cu vitrine din sticla.

Ca sa negociezi soarta piesei iesite din mina marelui sculptor trebuie sa tii mortis ca esti in cautarea unei anumite persoane care, evident, lucreaza la renovarea lacasului.

“Dai o sticla, si diseara rezolvam totul”

Ma strecor pe linga un morman cu saci de ciment, ii fac cu ochiul unui om care lucreaza de zor cu o mistrie si intreb de Nicu. “Care Nicu?” “Nicu Amariei sau Anastasei, o cunostinta”. Gasesc in final omul potrivit. Ma recomand din partea unei persoane cunoscute, o sursa mai veche care efectiv lucreaza in constructii. “Bun. Ce vrei?”, sint intrebat.

“Un manechin dintr-un dulap aflat in camera “inchisa””. (Stiam unde se afla piesa lui Brancusi - mai fusesem o data indrumat, dar de specialistii anatomisti ai UMF. “E undeva pe sub schele.

Te va conduce o femeie si faci ce vrei, il pozezi, il privesti, poti sa si stai cu el”, glumea atunci, inainte de prima “vizionare”, profesorul medicinist Mircea Zamfir).

Ecorseul de Brancusi sau “Jupuitul”, cum i se mai zice, se afla intr-o camera in care zac - chipurile, la adapost - fel de fel de obiecte didactice apartinind institutului aflat in renovare, alaturi de lucruri comune, chiar si unelte ale constructorilor.

Camera cu pricina se inchide si deschide cu o sirma, un fel de sigiliu, “rezolvat” insa pe loc de unul dintre muncitori, cu o scula speciala.

Acum, Nicu ma trage deoparte. “Trebuie sa vad, ce si cum. Dai o sticla, vad ce fac, si diseara rezolvam totul”, ma bate prieteneste pe umar barbatul pregatit sa-mi dea lucrarea lui Brancusi in schimbul unei sticle de votca. Plec si revin mai tirziu.

Nu am la mine votca, doar camera foto pregatita sa imortalizeze “Jupuitul” lui Brancusi, ajuns moneda de schimb pe tarie ieftina. Intru pe lateral, special sa fiu ferit de ochii lui Nicu. Plec doar cu lucrarea lui Brancusi imortalizata pe pelicula. “Jupuitul” ramine la locul lui, in asteptarea unui client chiar hotarit sa puna la bataie o votca mica.

Cum a ajuns “Jupuitul” la Iasi

La inceputul secolului trecut, marele sculptor Constantin Brancusi a realizat patru mulaje destinate mai multor institutii de invatamint din tara. Unul dintre ele, impreuna cu o copie din gips, a intrat in posesia vechii Academii Mihailene din Iasi. In cele din urma, dupa ani si ani, ecorseul, cum este denumit in termeni de specialitate, a ajuns la UMF “Gr. T.

Popa”, mai precis la Institutul de Anatomie. Dupa ce a slujit drept material didactic pentru mii de studenti care au admirat-o in cadrul Muzeului Institutului de Anatomie, piesa a ramas intr-o incapere a Institutului, acum o ruina aflata in reconstructie.

“Ascuns” intr-un dulap, doar dupa un geam, mulajul, care are dimensiunile unui om real - 177 cm inaltime, 52 latime si 32 grosime, este copia fidela a vestitei Hermez, statuie ce poate fi admirata la Capitoliul italian. Ecorseul a fost donat de Brancusi in scop didactic, reprezentarea sa, care evidentiaza muschii omului, facindu-l util pentru Institutul de Anatomie.

Daca din punct de vedere educational piesa a fost foarte importanta, acum valoarea sa este nepretuita. Numai ca universitarii ieseni par sa nu stie toate aceste amanunte, ba mai mult, chiar se contrazic in privinta creatorului ecorseului, unii sustinind ca, de fapt, este o copie a originalului. In schimb, sefii Culturii iesene, care au in raspundere si valorile de patrimoniu, sint fermi.

“Ecorseul este o creatie a lui Brancusi si a fost realizat in anii 1916-1918, alaturi de inca trei piese identice, donate altor trei universitati de medicina din Romania.

Valoarea propriu-zisa nu a fost niciodata estimata, intrucit mulajul a avut o destinatie clara - scop didactic”, a precizat pictorul Bogdan Birleanu, seful Directiei Judetene de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Iasi.

Piesa a fost primita de Academia Mihaileana ieseana imediat dupa executie si, ca o garantie a artei sculptorului, ecorseul poarta in partea de jos atit semnatura lui Brancusi, cit si pe cea a renumitului Dumitru Gerota, profesor de anatomie la inceputul secolului trecut.

Copia fara cap de la Liceul de Arte

O alta piesa de o importanta aproape egala, de fapt o copie dupa ecorseul lui Brancusi, realizata in ghips, a devenit tot material didactic, dar pentru elevii Liceului de Arta “Octav Bancila”. Numai ca si acest mulaj are aceeasi soarta ca si modelul original - zace intr-o magazie, dupa ce s-a stricat in timpul cutremurului din 1977.

Mai rau, cu bustul crapat, mulajul a ramas si fara cap, aceasta parte anatomica, distrusa de ceva timp, pierzindu-se pur si simplu prin salile liceului.