S-a spus, initial, ca problema liberalilor este ca sunt prea liberali. Adica individualisti si, deci, incapabili de cooperare. Grupuri si grupulete care se tot fac si se desfac, aceasta este istoria partidului care ar fi trebuit sa redea Europei o Romanie trecuta de chinurile tranzitiei. Dar, prea ocupat cu dinamica interna a intereselor, a lasat sarcina asta pe seama altora, adica a PSD-ului.

Ulterior, s-a spus ca problema ar fi legata mai degraba de aliante. PNL a fost obligat de imprejurari sa faca aliante, care mai de care mai putin "naturale". In alianta cu un partid socialist si cu unul crestin-democrat la guvernare, in "Era Constantinescu", nu a putut nici sa-si dezvolte profilul politic, nici sa faca o priza mai buna cu electoratul, nici sa-si impuna oamenii.

In schimb, liberalii au fost pusi sa plateasca, la parte egala, costurile unei aliante in care au fost prea putin lasati sa se exprime. S-au salvat, cu citeva luni inainte de alegeri, doar prin parasirea corabiei care i-ar fi scufundat cam tot pe acolo pe unde se afla azi PNT-cd in sondaje si preferinte electorale.

Altii spun ca problema liberalilor a fost si este lipsa unui program politic si de guvernare capabil sa inspire si sa genereze suport electoral. Un partid mic, sectar, cu un electorat mic si sectar.

Iar, daca ar veni cu un program liberal, atunci sansa sa fie ales este inca si mai mica, pentru ca masurile de restructurare economica, necesare dezlantuirii fortelor economiei de piata ar fi prea putin populare intr-o societate in care "pomana de la stat" continua sa fie ideologia dominanta a alegatorilor care fac majoritatea.

In sfirsit, s-a spus ca problema liberalilor ar fi ca nu au "o locomotiva" electorala. Au personalitati, dar nici una capabila sa inspire, sa se bata si sa cistige lupta cu inertia si, desigur, cu masinaria politica si de guvernare a PSD-ului. Asa a inceput cariera politica liberala a lui Theodor Stolojan.

Construita in jurul unui mit, a carui rezistenta la timp a impresionat si pe cercetatorii fenomenului de opinie, dar si pe liderii politici, aducerea sa in tabara PNL a fost o manevra prin care Valeriu Stoica a vrut sa vineze trei iepuri si jumatate, cu o singura lovitura.

Unul era acela ca evita confruntarea cu un esec, anticipat de multi. Dupa criticile vehemente la care fusese supus in urma deciziei de a scoate partidul din alianta CDR, o infringere electorala ar fi inchis definitiv cariera politica a lui Stoica.

Un esec electoral cu Stolojan in frunte, in schimb, ar fi permis relansarea fostului lider PNL, chiar daca pe ruinele unei infringeri care ameninta existenta insasi a partidului.

In al doilea rind, prin manevra Stolojan, se punea capac fierberii din rindul greilor partidui, care erau gata sa declanseze un nou episod din seria "Ramuri si ramurele PNL", in batalia declansata pentru controlul asupra structurilor de conducere. In sfirsit, trebuia valorificata sansa de a incerca o solutie salvatoare, fara prea mari costuri.

Un Stolojan reintors in politica romaneasca dupa lunga sedere americana, calitatea de expert al Bancii Mondiale, surpriza optiunii politice, inapetenta lui pentru compromisuri si atitudinea de tip "buldog" reprezenta un capital care putea fi intors in favoarea PNL.

Iar daca PNL-ul se salva in alegeri, cu atit mai bine, pentru ca meritul de a-l fi inventat pe Stolojan ca liberal ar fi putut cu greu sa fie atribuit altcuiva decit lui Valeriu Stoica.

In sfirsit, jumatatea care tine de glorie, intreaga combinatie ii dadea prilejul ministrului/avocat liberal sa faca un gest de noblete, fara precedent pentru politica romaneasca, acela de a se ridica de pe jiltul nr.1 cedindu-l de buna voie altuia. Pe scurt, o lovitura de maestru! Combinatia a functionat aprope fara gres. Locomotiva Stolojan si-a facut datoria.

PNL, salvat! Pretul victoriei a fost, insa, raminerea lui Stolojan in fruntea partidului.

Legea lui Peter a functionat implacabil! Ajuns in sfirsit in functia capabila sa exprime nivelul sau de incompetenta, Stolojan nu a putut genera nici o "politica de opozitie" care sa pregateasca electoratul pentru viitoarea confruntare electorala, nici nu a declansat atit de necesarul proces de dezvoltare a PNL, de transformare a lui intr-un vector politic capabil sa adune singur, asemenea

PSD-ului pe partea stinga a esicherului politic, toate sau cea mai mare parte a voturilor alternative.

Cind funia s-a apropiat de par, slabiciunile partidului au fost tratate, la repezeala, printr-o alta alianta! Adica un medicament despre care se stia ca este hiper-toxic pentru PNL! Iar cind il mai are in compozitie si pe Basescu, medicamentul se transforma in otrava curata! Prima victima a fost chiar Stolojan. A doua, s-ar putea sa fie PNL-ul.

E greu de stiut daca retragerea din cursa prezidentiala si, de fapt, din viata politica, a lui Stolojan, exprima teama lui de esec, cedarea in fata santajului, ori chiar o fortata iesire din scena, din motive medicale.

Mai exista insa o posibilitate, cu adevarat tragica. Una sugerata de subiectul nemuritor al filmului lui Akira Kurosawa. Sosia pusa de curteni in locul imparatului, temporar, pina sa se clarifice lucrurile si raporturile de putere, si-a luat rolul in serios. Iar, cind a trecut la masuri serioase, curtenii i-au pregatit sfirsitul.

Au provocat un raboi, in care l-au lasat singur in fata inamicului. Sfirsitul tragic a venit inevitabil. Sfirsitul vietii personajului care si-a inchipuit ca a devenit imparat, uitind ca este doar o sosie! The End!