De obicei, in aceasta pagina, ma straduiesc sa nu ies din limitele deductiilor politice. Mi se pare caraghios sa „filosofez“ vorbind de PSD sau de Basescu. De data aceasta, insa, un „fapt divers“ m-a facut sa-mi fie, pur si simplu, jena de nivelul „obsesiilor“ cu care traim azi.

Iata faptul. La Moneasa, in judetul Arad, exista, aflu, un librar orb. Un orb care „citeste“ cu ajutorul casetelor audio mai multe carti, probabil, decat citesc parlamentarii si ministrii nostri la un loc. Ioan Timis Palatinus, cum se numeste librarul orb, are o „biblioteca“ personala (o fonoteca, de fapt) de 30.000 de titluri.

„Scopul meu – si-a explicat el initiativa de a deschide o librarie – nu e sa scot bani din carti. Am vrut sa demonstrez ca, in timp ce librariile mor la oras, eu pot sa organizez una la tara. Si nu ma tem ca voi fi furat de clienti. Cine fura carti in ziua de azi? Daca as vinde alcool, ar fi altceva“.

In prima clipa, m-a pus pe ganduri ironia amara din acest „fapt divers“. Conform ultimelor date statistice, numarul cititorilor virtuali pe care mai pot conta, azi, la noi, editurile si librariile n-ar depasi 100.000.

Asadar, milioane de romani cu vederea normala traiesc, acum, fara sa simta nevoia de a lua, din cand in cand, o carte in mana, pe cand un orb are o biblioteca fabuloasa! In plus, acest librar orb spune: nu urmaresc sa fac bani din carti. Si spune asta cand? Si unde? Intr-o vreme si intr-o tara in care banii au ajuns sa tina loc de idealuri, de valoare, de orice.

Poti sa fii, azi, la noi, semidoct, escroc, mitocan, canalie. Daca ai destui bani, n-ai nevoie nici de cultura, nici de bun simt, nici de caracter. Obtii tot ce doresti cu ei. Cumperi ziaristi si ziare, notorietate, adepti (sper ca nu e nevoie de exemple). Poti sa tragi sfori la capatul carora se afla nu papusi, ci, eventual, presedintia Romaniei si guvernul.

Teroarea din regimurile totalitare a strivit constiinte. Banii reusesc sa le transforme in prostituate.

Dar, poate, mai ales, m-a tulburat intrebarea librarului orb. Cine fura carti azi? Se fura multe in Romania: de la paduri, lacuri si fonduri de la Uniunea Europeana pana la sine de cale ferata sau benzina. Dar cine mai fura carti? Si de ce?

Ajuns aici, am derapat spre jena de care vorbeam. Nu e deloc noua impresia ca traim, azi, intr-o realitate pe dos, in care mediocritatea prospera impudic, iar inteligenta e umilita. De data aceasta, insa, m-am gandit ca avem nu numai o capacitate nelimitata, se pare, de a suporta anormalul, ci si una perversa (sau, poate, doar foarte provinciala) de a pune pasiune in asta.

Mari poeti pleaca dintre noi fara sa observam (dovada „discretia“ cu care a fost consemnata moartea lui Geo Dumitrescu), in schimb toata Romania discuta de aproape o saptamana despre lacrimile varsate de Basescu la plecarea lui Stolojan. Dumnezeule, ce mai e neatins de ridicol la noi? Si eu vreau, ca multi altii (cati? vom vedea in noiembrie) ca PSD sa piarda alegerile.

As vrea sa putem vorbi despre regimul actual, bazat pe nerusinata oligarhie pesedista, la trecut, cum vorbim despre fanarioti. Dar tot ce pot face e sa votez, fara prea mari sperante, singurul revers posibil acum, Alianta D.A. Imi e imposibil sa-mi impun sa-mi si placa Basescu sau sa cred in „onoarea“ liberalilor.

De altfel, mi se pare, cel putin, penibil sa-l vad pe Basescu transformat de unii intr-un fel de Sfant Gheorghe in lupta cu balaurul. Mai intai, ar fi util sa nu uitam ca acest „balaur“ a iesit din urnele autohtone. Deci, il avem pe constiinta. Apoi, daca suntem un popor serios, nu de un par ar trebui el sa cada rapus, ci de votul nostru.

„Eroizand“ un personaj ca Basescu nu facem decat sa ne lipsim, o data mai mult, de criterii.