Inca o iluzie s-a spulberat. Corneliu Vadim Tudor, atunci cand a facut intelegerea electorala cu Blocul National Sindical, a mizat pe faptul ca sute de mii de familii vor vota cu PRM, in schimbul locurilor de deputati si senatori pe care partidul le pune la dispozitia unor persoane desemnate de sindicat.

Semnaland aceasta combinatie interesanta, mi-am exprimat, inca de la inceput, scepticismul privind rezultatele ei practice. Cu alte cuvinte, cine garanteaza ca cetatenii inscrisi in BNS vor vota, efectiv, cu PRM? Am fi naivi sa ne imaginam ca o confederatie de acest fel functioneaza dupa regulile unei armate. Adica la ordin.

Nu se strang ei sindicalistii in numar suficient nici atunci cand protesteaza, solicitand salarii mai mari. De ce s-ar imbulzi ei la urne, la chemarea lui Vadim? Dar, una peste alta, parea totusi o asociere ingenioasa. PRM castiga ceva in credibilitate si in imagine, prin simpla asociere cu BNS, iar salariatii beneficiau de cateva voci ascultatoare in forul legislativ.

Lovitura a venit de unde nimeni nu se astepta si a fost naprasnica.

Semnalul a fost dat de o scrisoare adresata de un functionar de rang secund al Ambasadei Statelor Unite. El a scris o scrisoare prin care avertizeaza ca, intr-o democratie, o asemenea mezalianta intre o confederatie sindicala si un partid extremist este de neacceptat. Avertismentul, relativ discret, sub forma unei simple corespondente, a fost lansat practic in trei directii.

PRM a primit o stampila, Statele Unite marcand esecul operatiei de cosmetizare a imaginii acestui partid - prin urmare, formatiunea lui Vadim continua sa fie perceputa drept extremista, Blocul National Sindical a fost atentionat ca a facut o alianta nepermisa, care il va lipsi, in viitor, de sprijinul atat de necesar al sindicatelor si autoritatilor americane, iar Confederatia Fratia, pe cale de

a se uni, dupa patru ani de negocieri, cu BNS, a fost si ea trasa de urechi, ceea ce a determinat-o, pur si simplu, sa renunte la proiect. Au urmat cateva momente de deruta si de balbaiala in toate cele trei tabere. Au existat lideri care s-au amagit cu iluzia ca respectivul functionar al Ambasadei Americane a facut o gluma sau si-a exprimat o parere personala.

Lipsita de o greutate reala politica. Noi nu am impartasit asemenea puncte de vedere. In general, este exclus ca un diplomat, indiferent de rangul acestuia, sa vorbeasca in nume personal pe teritoriul altui stat. Cu atat mai putin un functionar al Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti.

Orice declaratie si, cu atat mai mult, orice text formulat de un functionar de ambasada reprezinta nu numai punctul de vedere oficial al acesteia ci, mai mult, este un verdict al guvernului statului respectiv. In cazul nostru, al Departamentului de Stat al Statelor Unite. Abia intelegand aceasta realitate care, iata, miercuri si-a primit o confirmare oficiala, putem analiza un alt aspect.

Nu cumva semnalul Statelor Unite vizeaza un camp mai larg decat cel care are in epicentru un partid taxat drept extremist, cum este PRM? Sa facem recurs la o istorie apropiata. Nu este pentru prima data cand sindicatele sunt tentate de politica. In urma cu mai multi ani, Confederatia Fratia a nascut si ea un partidulet. Care a facut valuri, chiar daca nu a reusit sa stranga voturi.

Lideri ai acestei confederatii nu au rezistat insa atractiei politicii si au devenit, mai tarziu, lideri de partid. Miron Mitrea este, din aceasta perspectiva, un exemplu elocvent. Un mare sef sindical care a parasit, in plina glorie, Confederatia Fratia pentru a deveni unul dintre cei mai proeminenti lideri PSD.

In general, sindicalistii care au migrat in politica s-au indreptat catre acest partid. De ce? Din doua motive: este social-democrat, deci, teoretic, mai apropiat de masa salariala si, mai ales, este o formatiune care a reusit sa stea, sub diverse denumiri, cel mai mult la putere. Si in acest an, initial BNS a lansat provocarea electorala tot in directia PSD. Care insa nu a raspuns.

Abia in ultima instanta, in absenta altor solicitanti, a fost incheiata mezalianta cu PRM. Totusi, PSD nu a stat pe loc. In timp ce, in sindicate lucrurile evoluau catre o unire cu CNSLR Fratia, cealalta mare centrala - care ar mai fi adus, teoretic, alte cateva sute de mii de familii de partea PRM - existau si tatonari politice, in sensul unei combinatii CNSLR Fratia-PSD.

Un fel de alternativa la asocierea construita de Vadim. Semnalul Statelor Unite a venit la tanc. A fost inghetata si unificarea sindicala, motivul fiind PRM, dar si o noua mezalianta politica. Ceea ce inseamna ca nu numai extremismul este respins de Statele Unite si, in general, de comunitatea internationala, ci si inhamarea sindicatelor la caruta politicului.

Eu cred ca si PSD a primit un avertisment dur. Indirect.