de Cristian Parvulescu

Paradoxul alegerilor

de Cristian Parvulescu     Bursa
Luni, 6 decembrie 2004, 0:00


Privite in perspectiva "lungii durate", alegerile din noiembrie 2004 ar putea fi un moment crucial in consolidarea democratiei romanesti: recunoasterea distantei dintre realitatea politico-electorala si reperele valorice si constitutionale presupuse.

Democratia de fatada nu putea permite decit alegeri de vitrina care sa produca majoritatea guvernamentala, dar sa nu se preocupe de legitimitate.

Corectitudinea electorala este la fel de straina spirtului practic al politicii romanesti ca si exotica "politica corecta". Convins ca "stie cel mai bine" ce asteapta poporul, politicianul roman actioneaza in virtutea improvizatiei.

Campania electorala cu accentele sale triviale, spectacolul grotesc al zilei votarii si suspiciunile privind verificarea si centralizarea computerizata a voturilor sint dovada ca experienta alegerilor locale nu a fost interiorizata si interpretata de partide.

Noul alegator, rational, orientat spre votul util, nemultumit de rezultatele politicii postdecembriste, dar hotarit sa preia rolul de arbitru, a aparut cinicilor consultanti electorali un hibrid fara vitalitate, produs al laboratoarelor concurente, usor de anihilat in conditiile dure ale autenticei campanii electorale romanesti.

Gustul pentru vulgar, campania subversiva dusa cu mijloacele propagandei comuniste, orientarea spre trecut, camuflata intr-o optiune europeana atit de superficiala incit nu a fost credibila, au contribuit la esecul experimentului electoral din 2004.

Ultimele alegeri inaintea integrarii nu au fost nici conforme standardelor europene, nici suficient de libere, nici credibile in termenii corectitudinii.

Pentru ca Romania nu este o imagine produsa in cabinetele de marketing politic sau de firmele de lobby, ci o realitate contrastanta pe care politica intelegea, in virtutea unui asa-zis interes national, sa o oculteze. Electoratul, surprins si, initial, inhibat de incapacitatea politicienilor de a reactiona la falsitatea si absurdul situatiei, s-a manifestat.

Mimarea democratiei elective ca si simularea participarii democratice la luarea deciziilor nu mai pot fi acceptate. Imaginea mitologica a politicianului paternal, vraja interesului national revelat divin doar celor citiva "alesi" nu mai convinge pe nimeni.

Daca pentru actorii directi (lideri de partid, candidati, consultanti, militanti) politica este mai ales manipulare, pentru noii electori participarea este o forma de exprimare si nu o datorie impusa. Noua societate ce s-a construit, uneori salbatic, in ultimii 14 ani a creat noi forme de manifestare. Noua cetatenie este reflexia transformarii mediului social si economic.

Mass-media, mai ales cea care scapa cenzurii economice sau politice sau autocenzurii individuale ce au caracterizat perioada autoritarismului semielectiv, a semnalat tocmai aceasta schimbare. Nu alegerile din 28 noiembrie au fost mai putin transparente decit celelalte scrutine, ci exigentele multor alegatori au fost ridicate, iar reactia lor concertata.

Politicienii nu au crezut ca noul alegator a aparut deja, ca preferintele sale sint structurate, ca valorile sale sint sigure. Schimbarea de sensibilitate apartine in primul rind impactului integrarii europeane. Mai mult decit oricind in istoria fortata a modernizarii Romaniei acordul intre practica si principii a devenit nu doar o prioritate abstracta, ci si o cerere concreta.

Dar, la nivel politic cel putin, dupa falsitatea democratiei constitutionale la inceputul si in prima parte a secolului al XX-lea, dupa dictatura de opereta a lui Carol al II-lea si efectele sale dramatice (legionarismul mistico-terorist si antonescianismul), dupa dublul esec al comunismului (atit ca internationalism, cit si ca mijloc de modernizare), momentul adevarului a sosit.

Maiorescienelor forme fara fond si incercarii de a aduce institutiile si procesele la nivelul unui fundament social si cultural sanatos si nedenaturat i se opune o
perspectiva favorizata de globalizare, de integrarea economica si de migratia fortei de munca in zona UE care, mai mult sau mai putin constient, preseaza spre cresterea eficientei administrative si corelarea performantelor cu dinamica sociala globala, altfel spus cu democratia efectiva.

Subterfugiul fondului neadaptat la importul formal din occident a favorizat si favorizeaza coruptia si justifica statu-quo-ul. Dublata de politizarea institutiilor si de acapararea statului, aceasta situatie nu mai este acceptata ca un destin fara iesire.

Prin dezbaterea pe care au provocat-o, alegerile din noiembrie 2004 devin un moment al redefinirii. Oricare va fi guvernul, oricare va fi presedintele, oricare va fi majoritatea parlamentara, schimbarea cadrului legal, dar si a politicii, nu va mai putea fi ocolita.

Falsitatea intregului sistem politic inaugurat in conditiile artificiale si viciate ale anului 1990 a fost pentru ultima data demonstrata.

Sfirsitul epocii Iliescu va insemna si inceputul unei noi perioade in care orientarii spre trecut, reper ascuns, dar influent, ce a caracterizat tranzitia, ii va urma o etapa in care proiectia rationala si impartasita a viitorului va favoriza o noua constructie societala.



















48 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi