Pot vedea si calitati la Nastase? Are in alcatuirea sa vreo celula vie, luminoasa, vreo pornire pozitiva? Pot scrie despre el si “de bine”? Cu siguranta, da. Rabdare si ingaduinta! Cititi: cu o arta de adevarat maestru-scamator, Nastase a schimbat pe nesimtite modelul de lider “sarac si cinstit” cu imaginea de “avut si corupt” fara sa tulbure mintile alegatorilor.
Or, pentru o astfel de operatie de lobotomizare in masa iti trebuie fie spirit de geniu, fie de dictator. Doar un lider cu sclipiri si intuitii politice, chiar puse in slujba unui partid rafinat in metode de furt, poate sa-si vinda pe voturi multe figura de intelectual rasat cu pretentii de aristocrat bogat in oua si tablouri unor tarani si pensionari aiuriti de saracie.
Imponderabil, nedefinit si vag, Nastase s-a strecurat, abil, pe sub usa unei Romanii dureros de concreta in nefericirea ei. Le-a furat voturile mult inainte de furtul propriu-zis. Le-a furat votul subtil, elaborat, metodic, controlind televiziuni, manipulind informatie, intarindu-le sentimentul fiintei legate de partid si stat. Un vizionar al noului tip de dictatura. Apreciez vizionarii.
Citind stenogramele PSD, Nastase nu mi s-a mai parut chiar asa de negru. I-am prins mai bine comportamentul de sef de partid: prudent, atent la detalii si nuante, urmarind cu infinita rabdare incoerentele si meschinariile unor personaje sinistre ca Vacaroiu sau Georgescu. Apreciez rabdarea.
Ceva mai putin arogant decit pare atunci cind vorbeste la televizor. Mi-am spus ca n-o fi deloc usor sa stai calare peste un musuroi de interese, cu urechile ciulite la afacerile maharilor din Bihor, Gorj sau Teleorman, sa tii friiele in miini cind fosgaie pe dedesubt dubiosi ca Serban Mihailescu sau Miron Mitrea, alunecosi ca Octav Cozmanca.
Sa suporti dramoletele unor dame complexate ca Hildegard Puwak sau explicatiile si smiorcaielile de Ghita Pristanda ale unor activisti cu apucaturi de slugi zapacite ca Ovidiu Musetescu. Nastase trebuie sa aiba o alcatuire cu totul speciala, difuza, obscura si maleabila, ca sa indure fara sa clipeasca, ore in sir, ucigatoare sedinte de partid.
Si sa supravietuiasca intr-un partid nesigur ca nisipurile miscatoare. Poate ca tocmai alcatuirea sa vag definita, ascunsa l-a ajutat sa reziste la virful unui partid-caracatita precum PSD. Nastase intruchipeaza perfect imaginea partidului.
Imponderabilitatea este, cred, calitatea suprema care il salveaza in momentele cele mai dificile. Apreciez supravietuitorii. Cita vreme n-ajung sa ma sfisie.
Plutind in vag si nedefinit, Nastase isi intinde insa o plasa de siguranta, asa cum a invatat de la parintele sau spiritual, Ion Iliescu. Dar a inlocuit iubirea pentru austeritatea de activist dedicat trup si suflet, care l-a ajutat pe Ion Iliescu sa leviteze deasupra partidului, cu iubirea de bogatie.
Cind ma gindesc uneori la Nastase sau la PSD, imi duc instinctiv mina la portofel, sa ma asigur ca e la locul lui. Si apreciez ca inca mai pot scrie despre asta.
Mai apreciez, de exemplu, ca Adrian Nastase face lejer conversatie cu Blair si Schroeder in timp ce, in universul familiei sale, gasim si personaje cu rezonanta interlopa. De exemplu, Cristian Sindie. Mama premierului cumparase o casa de la un personaj care intrase in vizorul politiei pentru proxenetism si trafic de droguri.
Mi-e cu neputinta sa cred ca primul-ministru chiar nu stia de la cine cumpara mama lui. Premierul mai e renumit si pentru alte amicitii chiar mai dubioase decit Sindie. Cum ii joaca pe degete si pe unii, si pe ceilalti? Iata un actor desavirsit! Pacat ca n-a ajuns sa joace teatru adevarat, pe scena, asa cum visa in studentie. Si-a ratat, poate, vocatia. Dar si-a desavirsit arta in politica.
Uneori, il banuiesc ca e capabil si de bune intentii. Alteori, cind ma tot straduiesc sa-i gasesc, ca acum, substanta pozitiva si luminoasa in alcatuirea sa, ma sperie gindul ca as putea inventa un personaj care nu exista.
