De doua zile, fiecare dintre noi a incheiat negocierile de integrare cu Uniunea Europeana. Guvernul Romaniei nu a inchis doar cele 31 de capitole, ci a batut in cuie 21,6 milioane de mici capitole. Cite unul pe cap de roman. Ne-au negociat pe fiecare in parte.
Guvernul, ca orice putere reprezentativa, a decis in numele nostru ce anume ne angajam sa facem pentru ca, in 2007 sau in 2008, sa devenim membri ai Uniunii Europene. Mai ramine sa inchidem noi, cetatenii acestei tari, negocierile cu acest Guvern. Adrian Nastase, la un loc cu ministrii si negociatorii sai, a inchis lumina cind a fost vorba de noi.
In relatia cu noi, romani, contribuabili, crestini, consumatori, masa de manevra, indivizi, dupa cum ne consideram fiecare, Guvernul a prezentat integrarea in Uniunea Europeana ca un proces tehnic, un fel de ora de desen tehnic, amara, urita si greu de explicat. In cel mai bun caz, plictisitoare. Lasati ca ne ocupam noi de asta! Nimic mai fals.
Nu exista nimic mai simplu de explicat decit ce inseamna negocierea pentru integrarea in UE.
Voi apela la un exemplu plastic. Uniunea Europeana e un cofraj. Poate fi chiar de oua. Fiecare ou e o tara. Fiecare ou e mai sigur in cofraj decit aiurea, iar cofrajul rezista daca ouale asculta de niste reguli. Ale fizicii, ale politicii, ale economiei.
Iar negocierile nu inseamna decit a aduce oul romanesc la forma, dimensiunile si consistenta de care este nevoie pentru a putea intra in cofrajul respectiv. Negocierile mai inseamna ca celelalte oua isi iau masuri de precautie ca noul confrate de cofraj sa nu le balanseze barca.
Cu toate ca ii statea la indemina sa explice, Executivul de la Bucuresti nu a vrut sa duca o campanie de informare asa cum trebuie. Aproape nimeni n-a inteles prea bine ce e cu integrarea asta, ce e bine si ce e rau din aceasta experienta europeana. Insa aceasta e cea mai mica vina a Guvernului. Incheierea negocierilor a devenit un subiect de campanie electorala, asta e cel mai grav.
A tine cu orice pret sa inchei negocierile in preajma alegerilor pentru ca astfel s-ar putea sa trezeasca un reflex al votantului pe masura, arata disperare. Iar din aceasta disperare poate vom avea cu totii de suferit.
Negocierea cu spatele la zid si contra cronometru presupune un singur lucru. Ca lasi de la tine in negociere. Si, de fapt, nu lasi nici de la ferma din Cornu, si nici din vreo vila de prin Primaverii. Ci rupi din cele 21,6 milioane de capitole individuale de negociere. Eu, unul, din aceasta cauza, nu am incheiat negocierile de integrare cu acest Guvern.
Si Mircea Geoana, si Vasile Puscas au facut sinonime sintagmele “ne-au batut in UE” si “ne-au batut in cuie”. Polonia a negociat la singe pina in al doisprezecelea ceas. Negociatorii nostri au plecat din Bruxelles insa pe la zece seara. Devreme, dar ce sa-i faci? Poate ca nu exista o solutie mai buna de negociere, poate asta era maximul pe care il putea obtine Romania, poate, poate, poate.
Pentru a avea o campanie electorala linistita, PSD va face din inchiderea negocierilor, de fapt, o prindere a noastra intre usile mijlocului de transport in comun numit Romania. Pe vatmani nu-i doare. Vor face ei ca tramvaiul sa mearga si asa, cu usile deschise sau intredeschise. Cica pentru a masura coeficientul de inteligenta al unor oameni s-a apelat la o metoda simpla.
Inarmati cu niste ciocanele, ei au fost indemnati sa potriveasca niste figuri geometrice in cofrajul lor. Patrat la patrat, triunghi la triunghi, cerc la cerc. Rezultatul testului: 10% dintre ei sint inteligenti, restul sint puternici. Cam asta e si cu vatmanii guvernamentali.
