Crapa Portile de Fier

de Mircea Toma     Academia Catavencu
Miercuri, 2 februarie 2005, 0:00


Ne opintim de doi ani de zile, de aici, din paginile Academiei Catavencu, sa stavilim presiunea coruptiei asupra Portilor de Fier. Efectul muncii noastre de barzaune poate fi, acum, masurat: pe de o parte, ei au cheltuit din banii nostri peste 1 miliard de dolari; pe de alta, Portile de Fier modernizate din banii astia trec din avarie in avarie.

Ultima avarie, cea mai grava si edificatoare pentru profesionalismul celor platiti sa retehnologizeze, a fost descoperita pe 16 ianuarie: doua dintre palele gigant ale grupului 6 (o pala are 27 tone) sunt fisurate. Una dintre fisuri este de aproape 1 metru, adånca, in apropierea butucului, adica in zona cea mai expusa efortului. Fisurile au fost descoperite in urma unui control de rutina.

Cedari ale materialului au mai fost gasite la alte grupuri retehnologizate – grupul 4 are blindajul raschetat; la grupul 5 s-au rupt capetele de distributie, eveniment insotit de un tsunami de 5 tone de ulei scapate in Dunare cåt sa aiba si somoteii o bucurie.

Contracte fara licitatie, oferite firmei VA-TECH

Se poate spune, deci, ca dezvaluirile noastre n-au reusit sa produca nici o fisura in barajul din jurul bandei lui Dan Ioan Popescu (fost ministru), Eugen Pena, Traian Oprea (fostul si actualul director al Hidroelectrica), Nicolae Buzaianu (jolly jokerul coruptiei). Ce spuneti? A, corect – cum de uitai – si Adrian Nastase, care a semnat pe smenurile mari, de rangul lui.

Lor ar trebui sa le multumim pentru ca au evitat orice forma de competitie atunci cånd au fost incredintate fara licitatie companiei VA-TECH contracte pentru retehnologizarea mai multor hidrocentrale.

Asta ca noi sa ramånem cu palele fisurate inainte de a apuca sa fie folosite, iar ei cu banii nostri pe care i-au sifonat in conturile elvetiene cu ajutorul lui VA-TECH. Sifonatul este, de altfel, singura activitate la care compania asta este profi.

Acum, dupa descoperirea fisurii la palele grupului 6, agentul de coruptie Buzaianu a instaurat un regim de secretizare demn numai de securitatea lui Ceausescu (deh, ctitorul hidrocentralelor in cestiune):

accesul romånilor a fost interzis la ordinele piticaniei neoceausiste; a fost adus un expert de prin Elvetia (dl. Heinz Annen) care sa puna un diagnostic palelor; s-a decis inlocuirea palelor cu cele destinate grupului 1, ultimul ramas nemodernizat (apropo, la palele vechi, cele care implinesc 34 de ani, au fost gasite fisuri minore);

in sfårsit, constatam ca singurul baraj nefisurat este cel informational: nici o institutie media nu informeaza despre giganticul act de hidro-coruptie.

Sa fie vorba despre contractele de publicitate mostenite de la Dan Ioan Popescu? Sau despre plati indirecte? (Apropo, domnule Buzaianu, va rugam, nu mai insistati cu ofertele de finantare de proiecte, noi vrem sa functionam cu turbinele intacte).

S-a rupt barajul bugetului natiunii la Portile de Fier, asta stim de-acu’, dar cum s-a intåmplat asta? Primul contract de incredintare directa a fost semnat de Calin Popescu Tariceanu, intr-o imbelsugata zi de octombrie 1997, cu firma elvetiana SULZER, care primeste nobila misiune de a cheltui 202,5 milioane de franci elvetieni pentru modernizarea Portilor de Fier 1 (PF1).

De ce a fost nevoie de incredintare directa? Sa-l ascultam pe ministrul de atunci, premierul de azi (31 ianuarie 2004, ora 22.30) Calin Popescu Tariceanu:
„…mi-aduc aminte ca a fost semnalat faptul ca hidrocentrala avea durata de exploatare depasita; au fost 4 firme care si-au anuntat intentia… Sulzer, o firma ruseasca, niste austrieci si una mai mica japoneza;

erau citeva oferte apropiate ca portofoliu, dar oferta Sulzer a fost net superioara pentru ca era singura care venea si cu o oferta de finantare – m-a vizitat dl. Buzaianu, care reprezenta firma elvetiana; propuneau recuperarea banilor din vånzarea energiei, din diferenta de pret produsa de efectele retehnologizarii;

…pe de alta parte, ei aveau o anume traditie in Romånia, au fost primii care au facut lucrari la centrala electrica de la Peles, aveau licenta primelor locomotive electrice de la Resita… asa ca i-am ales pe ei; la scurt timp dupa aceasta decizie, am plecat, asa ca nu mai stiu ce a urmat“.

"Tariceanu a semnase contractul cu 5 zile inainte de licitatia anuntata"

Un punct de vedere oarecumva diferit circula printre alte surse ale noastre:
„Tariceanu a semnat contractul cu Sulzer cu 5 zile inainte de licitatia care fusese anuntata si dupa o vizita in Elvetia; au protestat rusii si Siemens; påna la urma, scandalul s-a potolit prin negocieri – nemtilor li s-a promis salba de hidrocentrale de pe Oltul inferior; oferta lui Sulzer a fost de 80 de milioane de dolari, contractul a fost semnat pe o suma aproape dubla“.

Oricum, ceea ce este cu siguranta adevarat in declaratia premierului de azi este ca la ora la care se faceau primele plati, la cårma ministerului se afla deja dl. Radu Berceanu. Si mai este adevarat ca firma Sulzer n-a supravietuit datorita acestui contract si a fost inghitita de austriecii VA-TECH.

Al carei reprezentant in Romånia a devenit o mai veche cunostinta a noastra si a d-lui Tariceanu, dl. Nicoale Buzaianu. Iar ministru la Economie venise dl. Dan Ioan Popescu.

Intålnirea acestor doua acvile de buget era inevitabila si esentiala, ca prea plångeau milioane de euro orfane in tara. Premisele nu erau grozave: dupa alegerile din 2000, dintr-un reflex specific, conducerea de atunci a Hidroelectricii si-a intors fundul catre cei care fusesera clientii fostei puteri.

Directorul general Pena a respins o oferta – pe care oricum, n-o solicitase nimeni – a VA-TECH pentru Portile de Fier 2.

Asta påna in februarie 2001, cånd acelasi Pena isi modifica atitudinea si recomanda demararea discutiilor pentru un viitor contract; urmeaza consultari private – agentura noastra povesteste despre o intålnire in casa dlui L. Lefter intre DIP, Buzaianu, Pena si Pascu;

Buzaianu incepe o febrila activitate de nascut firme vii: infiinteaza in Romånia firma „Energy Consult srl“, care isi schimba identitatea de cåteva ori in anii urmatori; in Danemarca infiinteaza o firma cu nume haios – „17.04.2001 Holding APS“.

|n decembrie 2000 obtine o licenta de furnizare de energie, licenta la care viseaza cohorte de firme autohtone si straine. |n acelasi timp, minisrul DIP „deschide“ piata de energie, iar directorul Pena accelereaza incheierea de contracte pentru livrare de energie la export cu firmele ATEL, EFT etc. |ntr-una dintre firmele lui Buzaianu intra un cetatean canadian, Enrique Ferrer.

Banii vin din vånzare, deci e bine sa fii: a) vånzator, sau b) sa ai pe cineva de-al tau la alti vånzatori

Acelasi care ocupa o pozitie de decizie in firma de export energie ATEL.
Toate miscarile de mai sus pot fi usor intelese daca ne gåndim la bani: banii vin din vånzare, deci e bine sa fii: a) vånzator, sau b) sa ai pe cineva de-al tau la alti vånzatori. Se observa ca Buzaianu si-a construit pånza freatica de firme si oameni pentru recuperat banii din vånzarile de energie. (Dupa doi ani, Buzaianu a ajuns sa detina controlul a peste 50% din comertul cu energie).

Acest mecanism era necesar pentru ca se pregatea un contract nou, in care plata pentru modernizarea PF2 se putea face si prin vånzarea de energie.

Contractul lui DIP a fost o adevarata lectie de coruptie pentru predecesori. Pentru PF2, VA-TECH a cerut 98 milioane de euro si a primit 122 de milioane (partea romåna a adaugat, deci, 25%); contractul a fost aprobat de guvern in plina vacanta (august 2001); se plateste urgent un aconto de 30 de milioane (platiti cu incalcarea legii).

Ulterior, fara nici o hotaråre de guvern, contractul a fost majorat la peste 200 de milioane de euro. Curge, automat, o suplimentare de avans de 20 de milioane; la retehnologizarea inutila a PF2 este alipita hidrocentrala Gogosu – pac!, inca 54 de milioane; pleaca rapid si aconto-ul suplimentar de 14 milioane; se adauga 15-16 milioane de euro pentru „cheltuieli neprevazute si consultanta“.

Si, in sfårsit, se mai adauga niste lucrari „uitate“, drept care si-au mai amintit de 10 milioane. Total general: VA-TECH primeste fara sa fi cerut 280.770.112 euro pentru ceva ce nu avem nevoie.

Termeni de comparatie: PF1 are o jumatate sårbeasca; sårbii au facut licitatie supravegheata de parlament; pretul a fost de aproximativ 90 de milioane de dolari, fata de peste 200 de milioane la cåt s-a ajuns påna acum la noi.

PF2 are o sora construita de rusi in Canada; Manitoba Hidro a reparat hidrocentrala din Nelson in 1975; 6 grupuri identice cu cele de la PF2; prima reparatie capitala s-a facut in 1998, a durat un an jumate si a costat 2,2 milioane USD. Cam cåt consultanta de la noi.

Si sa nu uitam ca PF2 a fost terminata in anii '80 – deci nu era nici o graba cu reparatiile – iar hidrocentrala Gogosu este chiar noua. La tot dezmatul povestit, trebuie sa adaugati ca intre timp echipa Buzaianu – VA-TECH – DIP a mai praduit o sumedenie de contracte de hidrocentrale pe råurile interioare, care au atins azi suma de 1,2 miliarde.

Buna echipa, a surclasat mult mai celebrele incredintari directe de la categoriile autostrazi (Bechtel) sau granite (EADS).

Barajul nu se poate sparge fara o consolidare politica. La inceput, am crezut ca sursa raului este autohtona, ca romånul s-a nascut poet, pardon, corupt. Dar de fapt, Romånia nu este decåt unul dintre exemplele de succes al unei echipe internationale de consultanta pentru guverne mai naive. Localitatea Friburg din Elvetia este clocitoarea de firme a dlui Beat Carpataux.

Acest domn, consolidat de o echipa de vreo 10 experti cu calificare multidisciplinara a generat afaceri foarte variate, de la mici clienti regionali, påna la mega afaceri cum sunt cele din Romånia. Echipa Carpataux dispune de o expertiza adaptata tarilor care se dezmeticesc din comunism si ii ajuta pe guvernantii acestor tari sa se dezmeticeasca mai repede decåt concetatenii lor onesti.

Probabil ca maestrul isi creste reprezentanti talentati pentru fiecare tara pe care o sparge. Buzaianu l-a avut pe Carpataux asociat si/sau administrator in firmele lui de afara.

Ceea ce nu inseamna ca marele maestru nu este interesat sa puna piciorul in fermecatoarele tari pe care le desteleneste: Carpataux este administratorul firmei INET, firma care a devenit proprietar al UCM Resita, principal furnizor pentru santierele Portilor de Fier.

Axa PNL-PD-PSD-PUR

Cåt despre politicile efemerelor guvernari, pentru a asigura continuitatea marilor proiecte de jaf, echipa a adoptat principiul solidaritatii: intr-una dintre firmele elvetiene din reteaua Carpataux figureaza un amabil consultant romån, de sorginte liberala – dl. Boroianu.

Iar daca in tara, un mamifer omnivor, pe nume Voiculescu, a prins gustul afacerilor cu energie, i se da si lui sa ciuguleasca ceva. De exemplu, un contract de aprovizionare cu energie pentru Metrorex. Evident ca o conditie de apartenenta la gasca este comportamentul de tålhari. Metrorex a achizitionat energie la un pret de achizitie oneros.

Axa Washington – Londra – Bucuresti? Dar ce ziceti de axa PNL-PD-PSD-PUR? Oare crapa acum, o data cu palele cele noi de la Portile de Fier?



















357 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version