Fanii lui Basescu si votantii fideli ai Aliantei vor accepta cu greu ideea ca decizia PSD, de a-l arunca in lupta pentru primaria Capitalei pe Marian Vanghelie, reprezinta o optiune serioasa. Campania electorala si rezultatul votului din 3 aprilie s-ar putea totusi sa-i surprinda.

Primarul care este nu-i o gluma. Formula memorabila, eticheta lipita perfect pe fruntea relativ ingusta a lui Marean Vanghelie, defineste, in acelasi timp, si un prototip de politician roman.

Timp, semidoct si tupeist, profitor si lipsit de scrupule dar cu lipici la mase – sau, ma rog, la o anumita parte a lor - genul de care te lovesti peste tot in Romania, de la primariile de tara sau de mari orase, la prefecturi sau in fruntea consiliilor judetene. De la o regiune la alta difera intre ei doar prin anumite nuante specifice.

„Care este“ in Ardeal e musai si antimaghiar, vezi Ghita Funar. Oltenii se puteau lauda pina nu demult cu Mischie, „care este“ acum, tot la Gorj, galacticul subprefect Morega, atras pe orbita Aliantei de catre liberali, dupa ce a parcurs smechereste intreaga constelatie de partide.

Imediat ce treci Milcovul dau de Oprisan, „care este“ si el, dar care nu-l intrece totusi pe Dumitru Sechelariu, emblematicul „bour“ al Moldovei. Dar dincolo de aceste diferente regionale, toti au ca numitor ceea ce a ramas tot ca o formula memorabila, imediat dupa prezidentialele de la sfirsitul anului trecut, drept Romania lui Nastase.

Din acest punct de vedere, politic vorbind, putem spune ca daca exista un Bucuresti al lui Vanghelie, acesta e in mare masura capitala Romaniei lui Nastase. Dar acesta e doar primul motiv pentru care, „primarul care este“ nu e o gluma. Cine voteaza de regula cu PSD la Bucuresti, va vota cu siguranta si cu Marean. Al doilea, si cel mai important motiv e ca Vanghelie mai are ceva in plus.

Ceva care tine strict de Bucuresti si care n-are nimic de-a face cu politica. Vanghelie a cistigat de doua ori Primaria sectorului 5. Prima oara, in 2000, a avut o „scuza“. PSD din partea caruia candida si el era pe val si a iesit la pachet cu fostii colegi de la celelalte sectoare. Anul trecut, insa, Vanghelie a cistigat pe mina lui.

PSD s-a dezis de el din motive mai mult sau mai putin penale, dar mare parte dintre bucurestenii din sectorul 5 l-au creditat in continuare. A iesit primar pentru a doua oara din primul tur, de data aceasta chiar in ciuda valului advers care avea sa mature de la sectoare orice urma de pesedist.

S-a vazut, astfel, ca, de fapt, a fost preferat nu doar de cei care ar fi votat oricum cu PSD ci si de acei bucuresteni „care este“ si ei. Bucuresteni fara culoare politica dar nu lipsiti totusi de o anumita culoare. Iar ei sint peste tot, nu doar in sectorul cinci si nu sint chiar atit de putini pe cit apar in sondajele de acum ca votanti ai candidatului PSD, oricare ar fi fost el.

O campanie bine facuta, care stie sa exploateze la maxim tocmai culoarea specific bucuresteana a celui „care este“ i-ar putea da ceva emotii lui Videanu. A nu se intelege de aici cum ca Marean Vanghelie ar fi principalul favorit in cursa pentru primaria Capitalei. E clar ca prima sansa ii apartine candidatului Aliantei PNL-PD, oricare ar fi fost el.

E clar ca multi dintre bucuresteni vor vota cu aceasta si pentru ca nici nu vor sa auda de PSD dar si dintr-o anumita inertie. Vor vota cu gindul la continuitate, candidatul Aliantei mostenind intr-un fel sau altul „averea electorala“ a lui Traian Basescu. Dar Marian Vanghelie, el si nimeni altul pe care l-ar fi putut desemna PSD, are Bucurestiul lui.

Unul pe care se poate baza dincolo de partide si pe teritoriul caruia nu calca picior de Videanu. Cu atit mai mult cu cit Adriean Videanu nici macar nu e un candidat de mare calibru. E identificabil usor cu Alianta PNL-PD, clar favorita in Capitala, desi disputa prelungita cu Ludovic Orban i-a mai sifonat din sanse, dar cam atit.

Cu alte cuvinte Adriean Videanu are Bucurestiul lui, dar si Marean Vanghelie il are pe-al lui. Unul pe care nimeni nu poate sa-l ignore in ciuda culorii sale mai degraba cenusii.