Alegerile din Republica Moldova au decurs intr-o liniste aproape nefireasca. Dupa recentele victorii portocalii din Ucraina si Romania, era de asteptat mult zgomot si in stanga Prutului.

Dar batranul comunist Vladimir Voronin, cel care acum patru ani avea in planul de guvernare o noua rusificare a tarii, de la limba si pana la economie, a avut grija, de aceasta data, sa se prezinte el insusi din rosu in portocaliu. Evenimentele sunt in desfasurare. Poate ca Urecheanu sau Rosca vor demonstra ca ei sunt adevaratii portocalii.

Oricum insa, presa internationala consemneaza, deja, ca Republica Moldova este a treia republica ex-sovietica - dupa Georgia si Ucraina - care iese din orbita Moscovei. Probabil ca cele trei tari baltice, astazi membre NATO si UE, sunt deja considerate ca nu au facut niciodata parte din fosta URSS...

La est de granitele Romaniei, in fostul spatiu sovietic, se desfasoara, de un an de zile, un joc politic complex ce pare sa-si propuna aducerea unor state cu regimuri autoritare apropiate Moscovei la o democratie de tip occidental.

Asa s-a intamplat in Georgia, cand ex-ministrul sovietic de Externe, Eduard Sevardnadze, a fost inlaturat de la putere, dupa ce castigase un nou mandat prezidential printr-o miscare de strada ce l-a impus pe pro-americanul Mihail Saakasvili. Acest lucru s-a intamplat si in Ucraina, unde tandemul de trista amintire, Kucima-Ianukovici, a fost inlocuit de asa-numitul prooccidental Iuscenko.

Cand in spatele usilor inchise, cand la vedere, aceste miscari destul de pasnice de eliberare au reiesit ca ar fi fost sustinute de Statele Unite. In presa a ajuns informatia ca opozitia lui Iuscenko a beneficiat de la Washington de peste 90 de milioane de dolari pentru a intoarce rezultatul alegerilor.

De aici si reactia lui Voronin de a se anunta brusc prooccidental, si asta imediat dupa vizita presedintelui Basescu la Chisinau. In zilele urmatoare vom vedea daca SUA ii vor acorda credit lui Voronin sau nu. Politica americana pentru fostul spatiu sovietic si bazinul Marii Negre urmeaza extinderii NATO pana la linia trasata in nord de Polonia si tarile baltice si in sud de Romania si Bulgaria.

SUA sunt nemultumite de tipul de democratie existent in Rusia lui Vladimir Putin si incearca, uzand, deocamdata, de parghii democratice deja existente sa accelereze schimbarea acestor state. De asemenea, Washingtonul a cerut public Moscovei sa se democratizeze si sa respecte drepturile omului. De aici si incordarea evidenta la intalnirea Bush-Putin de la Bratislava, de acum doua saptamani.

Este o lupta surda, ce nu mai are de-a face cu binomul capitalism-comunism, ci cu rolul de superputere pe care America il joaca efectiv in lume astazi, precum si cu Rusia, fosta superputere care aspira sa-si recapete la un moment dat statutul pierdut.

In aceasta politica americana, vizavi de fosta URSS, sta, probabil, si resortul politicii externe promovate de presedintele Traian Basescu: axa cu Washingtonul si zona Marii Negre. Atat doar ca in aceasta situatie, in mod evident, mai exista un actor, deocamdata tacut: Uniunea Europeana. Sau, mai precis, cateva state puternice de pe batranul continent, intre care Franta si Germania.

Deocamdata, America ajuta la schimbarea unor regimuri scotand pentru anumita vreme aceste state de pe orbita Moscovei. Problema este ca SUA nu par dispuse sa plateasca pentru aducerea cu totul a acestor tari in lumea occidentala. Ele ar prefera sa lase aceasta sarcina europenilor.

Acestia, insa, nu au nici in plan si nici in buget democratizarea fostului spatiu sovietic, asa cum nu se gandesc nici la democratizarea islamului. Ca urmare, atunci cand Iuscenko, umflat de americani, a cerut sa inceapa negocierile de aderare a Ucrainei la UE, a fost tratat, la Bruxelles, cu un refuz enervat.

Aceasta fiindca europenii au deja o experienta cuprinzatoare cu statele ex-comuniste din Est. Acestea au avut intotdeauna aceeasi fundatie culturala comuna, europeana, cu restul continentului. Si totusi a fost nevoie de 15 ani de intens sprijin occidental nu pentru a integra aceste state cu adevarat in Europa, ci pentru a le reface compatibilitatea cu aceasta.

In spatiul ex-sovietic, lucrurile sunt infinit mai complicate. Partidul care a castigat majoritatea in Republica Moldova se numeste in continuare Comunist. Coordonatele etnice si culturale in fostul spatiu sovietic nu pot fi, in nici un caz, comparate cu cele din Europa de Est fosta comunista.

Este ceea ce ignora indeobste politica externa americana, atunci cand ia decizii macro, incercand, de exemplu, sa aplice modelul democratizarii Romaniei in Irak... Europa evita sa aiba vreo pozitie fata de aceasta ofensiva americana in spatiul ex-sovietic. Aceasta, pe de-o parte, fiindca nu doreste sa-si puna in primejdie relatiile cu Rusia.

Pe de alta, Europa este mult prea ocupata cu propria integrare pentru a mai avea resurse si pentru fosta URSS. De aceea, pozitia pe care o au marile capitale europene fata de schimbarile din Est este una pragmatica: ele se bucura de orice victorie a democratiei de tip occidental, dar puteau sa traiasca foarte bine si cu democratiile de tip Putin.

Doar Romania a simtit nevoia sa se implice mai adanc in problema. Atat din cauza Republicii Moldova, cat si datorita faptului ca noua administratie se vrea un fel de portavoce pentru interesele americane in spatiul Marii Negre. Vizita la Washington a presedintelui Basescu, care incepe astazi, ar putea sa aduca elemente si mai transante in aceasta directie.

Singura problema este ca galagia facuta la Bucuresti, pentru a face pe plac americanilor, sa nu deranjeze atat de tare Bruxellesul incat sa amane semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeana programata pentru aprilie. Nu de alta, dar in acest moment, camasa europeana ar trebui sa-i fie mai aproape Romaniei decat platosa americana sau gardul ex-sovietic.