Am fost rezervat cand un cor impresionant de analisti politici l-au atacat la baioneta pe Traian Basescu, imediat dupa ce acesta a lansat trei prioritati socante de politica externa - o "Axa Washington-Londra-Bucuresti", o ofensiva diplomatica spre est, avand ca prioritati Republica Moldova si Ucraina, si asumarea unui rol de important jucator regional in bazinul Marii Negre.
Si bine am facut ca am ascultat sfatul Departamentului de Politica Externa al ziarului Ziua, condus de Victor Roncea. Seful statului roman nu o luase razna. Acum avem dovada unei armonizari in materie de politica externa. In mod cert intre Washington si Bucuresti. In mod aproape cert intre Bucuresti si Londra. Si, posibil, intre Bucuresti si celelalte capitale europene.
Iar Moscova este si ea in cunostinta de cauza. Flancul sud-estic NATO, care coincide cu flancul sud-estic UE si zona Marii Negre, reprezinta azi spatiul de convergenta, de armonizare a intereselor Washingtonului si Bruxellesului. Iar Romania poate juca efectiv un rol cheie. Cand a deschis gura, cred ca Basescu tocmai inchisese telefonul. Cu Casa Alba.
Daca exista o "Axa a raului", in mod logic ar trebui sa existe si o "Axa a binelui". Pe care a invocat-o, in mod pripit, Basescu. Acum, la cuvantul "axa" - care are o conotatie negativa in Europa si, de asemenea, in SUA - Basescu a renuntat. Dar ideea ramane. Parteneriatul la care el se referea este "special" si va fi din ce in ce mai consolidat.
Nu fiindca brusc am avea azi virtuti care ne-au lipsit in trecut. Ci pur si simplu pentru ca, acum, interesele de securitate ale lumii libere converg si se concentreaza pe un proiect fara precedent in lumea moderna, legat de crearea, in bazinul Marii Negre, a unei zone de securitate si de comert, dupa modelul bazinului Marii Mediterane.
Iar pozitia geografica a Romaniei devine vitala, astfel incat atat noi, cat si aliatii nostri, urmeaza sa exploatam din plin faptul ca ne democratizam, ne modernizam, suntem membri NATO si urmeaza sa devenim membri UE. Apropo de UE: pun cu oricine pariu, pe orice miza, ca, in aprilie, vom semna documentele de aderare pentru 2007. Interesul in acest sens este major.
Si daca privim din directia Casei Albe, si daca o facem de la Bruxelles.
Las in seama altora placerea de a dezbate cel mai important succes politic si diplomatic al Romaniei, intamplat miercuri la Casa Alba. Eu ma voi referi la un alt eveniment, dupa parerea mea si mai semnificativ.
Tot pe parcursul vizitei la Washington a lui Traian Basescu, in fata Senatului Statelor Unite, un strateg de prima marime, Bruce Pitcairn Jackson, a sustinut in fata Comitetului pentru Relatii Internationale un proiect de maxima importanta pentru Europa, SUA si Romania.
Iar el coincide, pana la identificare, cu redefinirea politicii externe romanesti in varianta Basescu, ce, in urma cu cateva luni, a starnit atat de multe controverse.
Ce intentioneaza Statele Unite? Pornind de la dublul pricipiu ca cine controleaza gurile Dunarii controleaza Europa si cine controleaza Marea Neagra controleaza trei continente, Romania urmeaza sa fie plasata in centrul unei noi elipse strategice majore.
Plasata in chiar punctul de intrare in Orientul Mijlociu largit, la o distanta care poate asigura un control in raport cu Siria, Irakul, Iranul si tarmurile Marii Caspice, Romania - cum s-a putut constata si atunci cand s-a luat decizia eliberarii Irakului - ocupa o pozitie mai buna decat Turcia.
De aceea ni se acorda acum o sansa, cred unica in istorie: aceea de a deveni unul dintre cei mai importanti jucatori din intreaga regiune.
Si, studiind noua strategie lansata de SUA, impartasita de partenerii europeni, mai putem descoperi ca Revolutia Trandafirilor din Georgia, Revolutia Portocalie din Ucraina, schimbarile semnificative in politica externa a Chisinaului, ca si punerea in termeni incurajatori a problemei transnistrene - un "conflict inghetat", care urmeaza a fi asanat - nu sunt deloc evenimente disparate ori
intamplatoare. In zona despre care vorbim, "Drumul matasii" va fi inlocuit cu "Drumul energiei". Iar aceasta magistrala va fi dezvoltata si mentinuta atat timp cat bazinul Marii Negre va fi un spatiu al securitatii. Ceea ce nu se va intampla daca nu vor fi construite structuri solide politice, diplomatice si militare. De aici si bazele americane de langa Constanta.
Si sustinerea masiva, acordata de Washington, pentru ca Romania sa devina cel mai important jucator regional.
Analizata situatia din aceasta perspectiva, deschisa in mod spectaculos atat de Bush, cat si de Bruce Jackson, intalnirea organizata "pe picior" intre Basescu si Putin capata si ea o semnificatie de importanta majora pentru politica externa romaneasca. Basescu s-a dus la Kremlin pentru a-i demonstra lui Putin ca, in viitor, Romania are interese majore in Marea Neagra. Impreuna cu aliatii ei.
Iar Putin a inteles.
