Stefan cel Mare iesind incoronat dintr-un tablou, cu o cupa de sampanie in mina, pentru a ciocni cu ’’tovarasii’’. O expresie a compromisului absolut la care au ajuns unii dintre artisti in perioada comunismului, ar spune unii, sau a devotiunii oarbe fata de acesta, gratie careia orice filtru critic era anulat, gasesc scuze altii.

Cunoscutul pictor iesean Dan Hatmanu, autorul tabloului mai sus descris, Sabin Balasa, Zamfir Dumitrescu, presedintele actual al Uniunii Artistilor Plastici, si multi altii nu surprind pe nimeni acum cu aceste tablouri reunite in expozitia de la Palatul Parlamentului. Faptul ca acestia au omagiat regimul si pe conducatorii sai chiar a fost transformat la vremea respectiva intr-un titlu de glorie.

Intre autorii unor lucrari cu aceasta tematica se afla insa nume despre care putini si-ar fi imaginat ca s-ar putea deda la arta compromisului, fie el cit de mic. Venerabilul sculptor sucevean Ion Irimescu sau regretatul Corneliu Baba si-au facut si ei loc pe aceasta lista.

Artistul avea dreptul sa aleaga

„Ideea unei astfel de expozitii plutea in aer de multa vreme in rindul celor care au avut in acea perioada o relatie cu domeniul artelor vizuale.

Oricit de detasat ai fi, aceasta poate fi insa perceputa ca o reactie a generatiei mai tinere fata de cea care a trait in acea epoca si aduce putin a pedeapsa", apreciaza criticul de arta Tudor Octavian, considerind ca 15 ani nu sint suficienti pentru „a privi cu zimbetul pe buze si cu intelegere" aceasta „opera" la care au pus umarul majoritatea artistilor.

Zimbetul stirnit de alegoria reprezentata de tabloul lui Dan Hatmanu ingheata insa definitiv atunci cind afli ca nimeni nu-i obliga in cele din urma pe artisti sa semneze „pactul cu diavolul". „E bine sa se stie cine a slavit vechiul regim fiindca pentru oricare a existat posibilitatea de a alege.

Sigur, cei care au ales sa faca aceste lucrari nu au facut-o degeaba", spune Constantin Tofan, presedintele filialei Iasi a UAP.

Se stie, de asemenea, ca, paradoxal, majoritatea celor care au realizat astfel de tablouri nu erau artisti cu situatie materiala precara, in cautare de resurse pentru supravietuire. „Nici unul nu a pictat impotriva vointei lui, insa simteau ca trebuie sa plateasca un tribut. Toti aveau rosturi bune in breasla: n-o sa gasesti printre ei artisti de rangul doi.

Nu, erau dintre cei luati in seama, oameni care-si aparau astfel locul in ierarhia breslei si in ierarhia culturala a vremii", puncteaza Tudor Octavian.

Tablouri platite regeste

Consolidarea pozitiei profesionale si sociale era dublata prin aceste compromisuri de importante cistiguri materiale. Bugetul artistilor cu pricina a crescut considerabil din banii pe care-i primeau pentru astfel de tablouri. Era vremea in care o poezie despre „tovarasi" si „epoca de aur", publicata intr-un volum omagial, era platita cu 3.

000 de lei bucata, aceeasi suma scriitorii putind s-o cistige altfel doar daca publicau un volum de autor, efortul pentru acesta fiind insa considerabil mai mare. In lumea artelor plastice, tablourile cu Ceausescu ajungeau insa pina la 100.000 de lei, in conditiile in care o masina Dacia era 70.000. „Niciodata un astfel de tablou nu s-a vindut cu mai putin de 40-50.000 de lei. Era un cerc vicios.

Daca-l vindeai sau cumparai ieftin, exista riscul interpretarilor", spune Tudor Octavian.

Presa „epocii de aur", si ea in expozitie

Alaturi de portretele conducatorilor, in expozitie se mai regasesc tablouri prin care se celebreaza „infaptuirile" comuniste, tablouri care infatiseaza diferite ipostaze ale „muncii socialiste". Pentru expunerea lucrarilor s-a gasit un spatiu care simbolizeaza la fel de bine ca si acestea epoca.

„E o combinatie de beton, urme de decoratie socialista decapata si interventii de umplutura saracacioase. Acest spatiu arhitectural reprezinta pentru mine spatiul istoriei. Distanta de un metru de la betonul socialist la rigipsul Muzeului de arta contemporana cuprinde spatiul istoric al ultimilor 15 ani", a apreciat curatorul Florin Tudor.

Expozitia, care va fi deschisa pina pe 22 mai, cuprinde si o „camera de lectura„ in care va putea fi citita, printre altele, colectia revistei „Arta" din perioada 1960-1980, precum si un „Cabinet", in care alte lucrari sint grupate pe subteme.