Un raport al Fundatiei Europene pentru Imbunatatirea Conditiilor de Munca si Viata compara diferitele aspecte ale relatiilor de munca in UE, SUA si Japonia, in perioada 2003-2004.
Autorii ajung la concluzia ca diferentele privind nivelul la care se negociaza contractele de munca, metodele care sunt aplicate sau problemele acestor acorduri colective sunt foarte mari intre cele trei blocuri economice.
Rezultatele raportului indica faptul ca rata de ocupare a fortei de munca este mai mica in UE decat in SUA sau Japonia: in aceste tari, rata somajului reprezinta aproape jumatate din procentul inregistrat pe batranul continent. in schimb, in Europa sunt mai multi sindicalisti, desi tendinta generala este de continua scadere.
In Europa, negocierea salariilor sau a orelor de munca pe zi se face prin intermediul contractelor colective de munca. in Uniunea Europeana, circa doua treimi din angajati lucreaza pe baza acestor contracte. in schimb, in Japonia si SUA, doar 20 la suta, respectiv 12 la suta din angajati depind de acordurile colective.
In ceea ce priveste apartenenta la un sindicat, in SUA si Japonia, procentul sindicalistilor raportat la numarul de angajati este foarte mic fata de situatia din UE. Astfel, in SUA, membrii de sindicat reprezinta 7,9 la suta din totalul angajatilor, in Japonia - 19,6 la suta, iar in UE - 40 la suta.
Este de remarcat ca in unele tari precum Spania, Franta, Estonia, Lituania, Polonia sau Ungaria, procentul sindicalistilor este mai mic decat media europeana. Atat in Japonia, cat si in multe din tarile UE, diferitele sindicate continua sa se alipeasca confederatiilor.
In SUA, faptul ca sindicatele "se topesc" in cadrul confederatiilor si in acelasi timp sunt supuse restructurarilor masive ridica foarte multe probleme. in privinta relatiilor de munca, in raport se mai arata ca in SUA si Japonia numarul conflictelor inregistrate este foarte mic.
Aceeasi situatie este si in cele 15 state "veterane" membre ale UE, unde grevele si actiunile de protest au mai pierdut din intensitate. in statele membre ale UE, economia a fost mai putin eficienta in perioada 2001-2003. Cresterea economica a fost chiar mai lenta in cele 15 state membre decat in cele 10 nou admise.
In Japonia, economia si-a revenit in perioada 2003-2004, dupa stagnarea din anii 2001-2002, iar in SUA economia a inregistrat cresteri pe intreaga perioada 2002-2004. in ceea ce priveste rata de angajare, in UE s-au inregistrat cresteri modeste incepand cu 2003 (64,3 la suta), in timp ce in State procentele au crescut mai mult decat in Europa (71 la suta).
In Japonia, desi rata de ocupare a inceput sa scada inca din anii '90, ea a depasit-o pe cea din Europa cu 5,5 procente - 68,4 la suta. in toate aceste cazuri, mai multi barbati decat femei si-au gasit locuri de munca.
In Uniunea Europeana, rata somajului ramane mai mare decat in SUA si Japonia: in 2004 s-a inregistrat o rata a somajului de 9,1 la suta, fata de 5,5 la suta in SUA si 4,8 la suta in Japonia. Trebuie insa precizat ca rata somajului a crescut in UE dupa extinderea din mai 2004 (rata somajului atingea 8,1 la suta in cele 15 state "veterane" ale UE).
in timp ce in SUA timpul de lucru si reducerea acestuia nu au fost un subiect foarte discutat, in Japonia si in UE situatia a fost diferita. Cel putin in ultimele decenii, reducerea timpului de lucru (numarul orelor, stabilit in urma contractelor colective de munca) a fost o problema mult dezbatuta in Europa occidentala.
Majoritatea tarilor europene au redus substantial numarul orelor de munca inca din anii '80-'90, iar in 2002 Franta a batut toate recordurile, legalizand saptamana de lucru de 35 de ore. Fundatia Europeana este un organism european care organizeaza sondaje si furnizeaza date privind conditiile de munca si viata in cadrul UE.
Principalele institutii de monitorizare din cadrul Fundatiei sunt Observatorul European privind Conditiile de Munca (EWCO) sau Monitorul European de Restructurare (ERM).
