Ne-a uimit, pur si simplu, rapiditatea condamnarii "negociatorului" Peter Fallenius, in Suedia, la numai o luna de la trimiterea dosarului in instanta.
Am remarcat si seriozitatea si consecventa procurorului responsabil de caz, care (in contradictie cu afirmatiile acuzatului) ne-a tot spus ca povestea mituirii unor inalti oficiali romani (dosarul datoriei istorice) este o inventie a lui Fallenius. Banii n-au fost utilizati pentru mituirea administratorilor romani. La noi, nimic, se faceau scenarii intr-o frenezie - cine sa fie cei mituiti.
Subiectul a tinut capul de afis. Au curs rauri de cerneala iar stirile radio si TV se succedau din ora in ora: cine a inceput negocierile, cine le-a finalizat, cine s-a deplasat in Suedia...
Oare guvernul Suediei avea nevoie sa dea spaga sa i se rezolve favorabil cererea? Procurorul suedez ne spunea ca Fallenius minte, a folosit banii pentru el, i-a DE-LA-PI-DAT (isi facea o vila de lux intr-un cartier simandicos din capitala suedeza). Ai nostri - gaia-matu: cine sa fie ministrii care s-au dedat la mita suedeza.
De ce sa se fi dat spaga? Magistratii suedezi ne tot spuneau ca Fallenius vrea sa-si scape pielea, in Romania ii trageam ca mita era pentru "consultanta", adulmecam traseul banilor, calatoriile de distractii. Diplomatii suedezi nu pricepeau, iota, de ce presa din Romania sprijina apararea lui Fallenius si nu pe cea a acuzarii si de ce subiectul este intr-atat mediatizat.
La alte afaceri grele procurorul Chiciu nu s-a autosesizat. A sarit repede la mita suedeza, desi omologul sau Martin Tiden declara clar ca nu era vorba de mita. In presa romaneasca au aparut cateva sute de articole pe tema "Spaga suedeza", majoritatea cu samanta de scandal. Numai bune ca domnul Chiciu sa-si dovedeasca eficienta, pentru ca prea a mimat pana acum alte anchete.
In ziarul de ieri am publicat doua pagini despre mersul anchetei RAFO-DARMANESTI-CAROM (ani de zile pusculita PSD). Marturisim ca aveam impresia ca acest dosar (cu intreaga sa increngatura mafiota) a beneficiat de o echipa numeroasa, de zeci de politisti, procurori, experti.
Ca sa aflam ca au lucrat trei anchetatori, cu sincope, ba ancheta i-a fost luata incoruptibilului Vasile Doana, care ajunsese departe (in cazul Fallenius au lucrat, un an, cinci procurori).
Doana (aproape singur) a luat urma banilor scosi catre privati cu acoperire politico-clientelara din partea celor care au semnat ordonanta de iertaciune si au asistat impasibili cum o elita cu legaturi politice acumuleaza datorii peste datorii la RAFO si CAROM. Toate anchetele au fost potopite de o ploaie de NUP-uri. La Parchet se afla inca din 2002 note SRI despre afacerile negre RAFO-CAROM.
N-au fost luate in seama. De aceea magistrati de genul Doana ar trebui clonati. In lipsa lor alde Chiciu pun bete-n roate schimbarilor din Justitie, unde lipseste viteza deciziilor.
Reforma in Justitie nu putea fi realizata cu closca Iliescu, ocrotitoarea greilor afacerilor dubioase, facuti scapati prin imunitati si presiuni asupra procurorilor.
In decembrie 2002, in fata Parlamentului, Ion Iliescu glasuia asa: "Daca nu progresam vizibil in lupta impotriva coruptiei, exista un mare pericol ca Romania sa nu fie vizata ca un candidat potrivit pentru aderarea la UE si NATO si vom fi marginalizati". A continuat insa sa-i ia pe corupti in avion, ba in campania electorala a aparut la brat cu ei.
Scandalurile cu banii comunitari vor fi altfel digerate din moment ce am intrat pe poarta UE, care va fi mai atenta la portofel. UE nu ne va lasa pana nu vom cerceta felul in care imprumuturile acordate de FMI si ajutoarele banesti europene au fost deturnate intru sprijinirea industriilor capusate de clientii politici.
Coruptia a inceput sa fie inhibata si infestarii incepe sa i se gaseasca antibioticul. Si nici nu mai asistam toata ziua la telearestari. Trebuie sa existe garantia ca respectivii nu vor fi eliberati dupa trei zile.
Doamna Macovei le-a adresat un ultim apel magistratilor: sa inceapa adevarata reforma. Altfel Justitia pierde nu la judecata inspectorilor, ci la cea a opiniei publice.
