In pornirea mea nabadaioasa pentru al de l-a trimis pe Nastase asta-toamna la Cornu sa-si numere ouale, piticutii de gradina si picasoii din sufagerie, ma puse dracu sa-i duc pesches o licoare dumnezeiasca, pritocita de un mare mester in vinuri de pe dealurile din preajma Buzaului, u
n Chardonnay bio-dinamic din vita frantuzeasca, ai carei struguri (culesi in amurg, sa nu-i doara) produc o esenta capabila sa-l faca pe cel rau baiat de treaba si pe cel impiedicat la minte doftor in filosofie.
Dupa ce am trecut cu damigeana de parfum printre dulaii de paza si dupa ce detectoarele au inceput de pofta sa zbirniie de le sareau acele si capacele, i-am depus mandru proaspatului prezident, la picioare, vasul miraculos si am disparut in ceata publicisticii.
Intocmai cum lotiunea de par n-a produs efecte magice pe portiunea ginditoare a trestiei basesciene, nici vinul cu pricina nu l-a transformat pe balaur in fat frumos, asa cum imi inchipuiam eu.
Nedumirit, dupa vreo doua saptamini i-am dat un telefon sa-l intreb care-i chichirezul cumplitului esec si Popeye marinarul mi-a spus senin ca, racit fiind, a fiert chardonnayul ca pe spanac si l-a beut ca pe posirca sa-i treaca guturaiul.
Mi-am amintit de aceasta blasfemie oenologica acum, cind Andrei Plesu paraseste, invins, Cotroceniul.
Sa ai sansa de-a avea in gradina palatului un inorog pe care marile curti europene tinjesc sa-l aiba macar o data in preajma, si tu sa preferi compania unei baltate romanesti cu oja pe copite si cu ugerul la vedere, aiasta chiar ca intrece orice inchipuire.
Drept pentru care sint dispus sa ma predau singur la politie pentru trafic ilegal de presedinti.
