Ne intoarcem iarasi in epoca sinistrului cuplu Rodica Stanoiu – Tanase Joita, in care rechizitoriile scapate pe sub usa vreunui procuror cu frica de Dumnezeu erau macelarite de acesti dusmani ai dreptatii?

Mi-e frica de ceea ce ministrul Justitiei, Monica Macovei, numeste astazi „Reforma in Justitie". Mi-e frica de faptul ca seful PNA si cel al Parchetului General vor fi numiti dupa decizia unui ministru cu delegatie politica. Si de influenta prin care acelasi ministru, aflat vremelnic in functie, poate presa un magistrat prin amestecul in cariera sa profesionala.

Motivul invocat de noua ministreasa, anume ca Justitia e ineficienta, iar actualele legi nu permit schimbarea procurorilor ineficienti, e unul tehnic, dar nu de bun-simt. Da, intr-o tara pe care ministrii au concesionat-o contra unor comisioane care nici nu mai sint secrete si in care nu vedem si noi o arestare mai de Doamne-ajuta, ceva e putred la virful Parchetelor.

Ce se va intimpla insa daca, in dorinta de a debarca dinozaurii instapiniti de PSD in fruntea Justitiei, aducem iarasi la mina politicienilor numirile in functie ale celor care gestioneaza anchetele? Ne intoarcem iarasi in epoca sinistrului cuplu Rodica Stanoiu - Tanase Joita, in care rechizitoriile scapate pe sub usa vreunui procuror cu frica de Dumnezeu erau macelarite de acesti dusmani ai

dreptatii? Pe jumatate, Adrian Nastase are dreptate: in ultimul an s-a facut o reala reforma institutionala in Justitie, care i-a scos pe sefii Parchetelor de sub hachitele ministrilor politici.

Dar cine sint cei care administreaza astazi Justitia si fata de cine sint ei independenti? Daca te uiti, de pilda, pe un raport al PNA, in oricare din acesti ani in care coruptia a intrat in metabolismul Romaniei, te intrebi cum de Ioan Amarie inca mai e sef acolo si inca n-a fost detasat la Parchetul din Tandarei.

Daca ai stire de aventura imobiliara a judecatoarei Maria Huza, prietena fostei ministrese si actualmente membru in cea mai inalta instanta a Justitiei, te intrebi ce mai inseamna legea in ochii CSM? Sau ce mai cauta procurorul Piciorus – om si el in Consiliul Suprem al Magistraturii – in Justitia unui stat de drept? Sint citeva exemple.

La care poate fiecare sa adauge scene din viata obisnuita a prietenilor, rudelor, cunoscutilor, din experienta personala sau citite, pur si simplu, in presa, in materie de dosare blocate, anchete suspendate, arestari dubioase si eliberari spectaculoase. Nastase are dreptate doar pe jumatate.

Printr-un sistem la crearea caruia pare sa fi muncit diavolul insusi cot la cot cu PSD, Justitia a fost scoasa de sub autoritatea ministrului, dar a fost subordonata PSD, prin reteaua de magistrati care s-au remarcat prin batjocorirea legii si punerea ei in slujba mafiei politico-financiare. Problema nu mai e acum sistemul, ci oamenii care-l alcatuiesc.

O tragedie recenta da masura probitatii acestor oameni care formeaza Justitia „independenta" deplinsa astazi de Nastase. Va mai amintiti de sinuciderea, in urma cu trei ani, a procurorului Panait? Un procuror oradean l-a arestat pe fiul prefectului de Bihor. Nastase a declarat public ca nu crede in „arestarile de vineri seara", stabilind, astfel, decizia pe care o aveau de luat procurorii.

Un desant al Parchetului General descinde la Oradea pentru „eliberarile de duminica". Apoi razbunarea pe cel care decisese arestarea – razbunare la care urma sa fie folosit procurorul Panait. Strins cu usa de sefii lui sa-l infunde cu orice pret pe procurorul oradean, Panait isi scrie rechizitoriul sau si ameninta ca va face publice presiunile.

A doua zi, un cotidian anunta ca ministrul Justitiei – la care Panait isi sustinea doctoratul – si-a rupt piciorul. Apoi tinarul procuror se sinucide aruncindu-se de la etaj. Dar bratul necrutator al Justitiei frustrate nu s-a oprit aici. Jurnalisti renumiti s-au mobilizat sa protejeze imaginea ministrului si a sefilor mortului. O comisie s-a intrunit sa-l declare nebun, post-mortem, pe Panait.

Justitia se temea, probabil, ca tinarul procuror lasase vreun jurnal in care sa fi povestit cum au stat lucrurile.

O fi existat acel jurnal? Nu stim. Dar daca ar fi existat, numele inscrise in el poate ca nu s-ar mai fi putut fofila in punctele strategice din care astazi revendica independenta Justitiei.

Caci din acel jurnal am fi putut afla ca cei care l-au impins la suicid pe Panait, pentru ca mai apoi sa-l scoata nebun, se afla astazi in CSM, in Parchet, vegheati indeaproape de artizanul acestei Justitii pe care Nastase o numeste independenta.