Editura Humanitas pregateste cel de-al saptelea volum din seria "Ionesco/Teatru". Acest volum reuneste doua piese incheiate de de Eugen Ionesco in acelasi an, 1962 si anume Pietonul aerului. Regele moare.
In Pietonul aerului Ionesco exploreaza tema singuratatii artistului neinteles de o societate pragmatica, reprezentata in piesa de un grup caleidoscopic de englezi.
Prinsi in cotidian, acestia se dovedesc incapabili sa accepte obsesiile autorului, prezent aici sub numele personajului sau Berenger: jocul pur al fanteziei si al visului care-i permite sa se inalte in aer cuprins de beatitudine, si viziunea apocaliptica, intunecata cu care se intoarce din zborul sau prin spatii.
In Regele moare, sub numele aceluiasi personaj investit cu o demnitate regala factice, Ionesco intruchipeaza in cheie shakespeariana tragedia singuratatii radicale a omului in fata iminentei propriei sale morti.
Nimeni si nimic din tot ce alcatuia candva viata de curte, cu frivolitatea ei stand pentru intreaga desertaciune a cotidianului, nu reuseste sa-l ajute acum pe Berenger sa treaca pragul catre lumea de dincolo. El se vede silit sa-si asume in cele din urma pe deplin conditia, sub tirul replicilor cinice ale batranei regine Marguerite, in rol de adevarata zeita psihopompa
Eugen Ionescu
1909–1995) Isi ia licenta in franceza la Bucuresti. Debuteaza in 1927 la Revista literara a Liceului „Sf. Sava“; debut editorial cu volumul de versuri Elegii pentru fiinte mici, 1931, Bucuresti. Se stabileste in Franta in 1941. In 1950, premiera primei piese La Cantatrice chauve (Cantareata cheala). In 1970 este ales membru al Academiei Franceze.
Este creatorul, de notorietate internationala, al teatrului absurdului.
Lucrari in limba romana:
Elegii pentru fiinte mici, 1931; Nu, 1934, volum premiat pentru critica literara; un foarte mare numar de articole in revistele literare ale vremii.
Lucrari in limba franceza:
La Editura Gallimard, incepand cu anul 1950, ii apar sase volume de teatru, dupa care continua sa i se publice reeditari si noi volume de teatru pana in 1981.
Dintre piesele cele mai cunoscute citam: La Cantatrice chauve (Cintareata cheala); La lecon (Lectia); Jacques ou la Soumission (Jacques sau Supunerea); Les Chaises (Scaunele); Tueur sans gages (Ucigas fara simbrie); Rhinoceros (Rinocerii); Le Roi se meurt (Regele moare); La Soif et la Faim (Setea si foamea); La Lacune (Lacuna); Jeux de massacre (Jocul de-a macelul); Macbett (Macbett); Ce
formidable bordel! (Ce nemaipomenita harababura); Voyages chez les mort (Calatorii la cei morti).
Proza, eseuri, memorialistica:
Notes et contre-notes (Note si contra-note), 1962 (eseuri); La Photo du Colonel (Fotografia Colonelului), 1962 (nuvele); Journal en miettes (Jurnal in farime), 1967 (jurnal); Present passe, passe present (Prezent trecut, trecut prezent), 1968 (jurnal); Entre la vie et le reve fintre vis-a vis, 1966, Convorbiri cu Claude Bonnefoy; Le Solitaire (Insinguratul), 1973 (roman); Antidotes (Antidoturi),
1977 (eseuri); Un homme en question (Sub semnul intrebarii), 1979 (eseuri); Une quete intermitente (Cautarea intermitenta), 1967 (jurnal). De notat doua volume de desene si reflectii asupra actului de a picta: Decouvertes (Descoperiri), 1969, si Le Noir et le Blanc (Negrul si Albul), 1981.
