Ii spuneam "arhivara sufletelor". De fiecare data cand o intalneam pe coridor "acra, incretita, artagoasa" traiam o senzatie de vinovatie difuza, cu atat mai deranjanta, cu cat nu stiam ce ar fi putut sa-mi reproseze.
De fapt, n-avea nevoie de un motiv special pentru asta: erai vinovat de simplul fapt ca existi, ca trebuia sa stea cu ochii pe tine, sa verifice daca nu iti neglijezi cumva atributiile de serviciu. O chema Evghenia Fiofilovna si era sefa la cadre. Pozitia ei in angrenajul editorial ni se parea mai importanta chiar decat cea a directorului sau redactorului-sef.
Nici acestia, membri de partid, nu se prea simteau confortabil in prezenta ei, desi ii erau ierarhic superiori. Evghenia Fiofilovna putea da buzna oricand, neanuntata, in biroul directorului, putea intrerupe, fara jena, o sedinta sau discutie cu un autor pentru a-si regla superimportantele probleme de personal.
Nu stia romaneste, intelegea pe dupa ureche, si-si incrunta de fiecare data fruntea cand auzea in preajma ei, vorbita cu prea multa exuberanta, limba localnicilor.
Femeia avea instructiuni ferme, de indeplinirea carora, formal, raspundea in fata directorului editurii si, pe fond, ii raporta comandantului sau pe linie KGB. Seful (sau sefa) de cadre era un functionar omniprezent in structurile de stat ale RSS Modovenesti, ca in intreaga Uniune Sovietica de altfel.
Figura emblematica a epocii Brejnev, substituindu-l in anii '60 pe brutalul tortionar stalinist. Sistemul se mai "tasase", gulagurile devenisera o referinta nu tocmai frecventabila (ce vreti, efectele, insuficient resorbite, ale dezghetului hrusciovist), supravegherea se exercita intr-un cadru civil, sub aparentele legalitatii, pe care nimeni nu ar fi cutezat sa le conteste.
In institutiile culturale, de felul editurii la care lucram, cenzura, ocupata de "puricarea" textelor, era dublata de vigilenta neobosita a sefului de cadre, insarcinat cu evidenta angajatilor. A lectorilor de carte, mai ales: indivizi lunecosi, cultivand programatic ambiguitatea, susceptibili coruperii prin literatura.
O asemenea misiune nu o puteai lasa pe seama tinerilor lupi de partid, lipsiti de scrupule, vanatori de privilegii. Iti trebuiau oameni dintr-o bucata, oameni de credinta veche, "otelita", cu convingeri indelung macerate. De aceea majoritatea zdrobitoare a sefilor de cadre erau fosti veterani de razboi sovietici, asezati cu traiul in Moldova.
Meritele lor pe campul de lupta fusesera generos rasplatite cu locuinte confiscate de la "burghejii" fugiti peste Prut, cu salarii si pensii mult peste media veniturilor obtinute de aborigenii de la tara. Evghenia Fiofilovna facea parte din aceasta categorie, aproape mitica, de pretorieni ai regimului. Participase la operatiunea de "eliberare" Iasi-Chisinau, apoi infiase campia valaha.
"Cand eram cu unitatea la Ploiesti...", isi mijea ea ochii visatori, sorbind din uriasa ceasca de ceai inflorata. "Dar ce-ai cautat tu la Ploiesti, babornita nenorocita?!" - replica noastra, strivita intre dinti.
Comunistii lui Voronin si-au facut un titlu de glorie din reinnodarea slavitelor traditii de odinioara.
Cazuti "in uitare" sub trecutele administratii moldovenesti, veteranilor sovietici li se organizeaza in ultimii ani fastuoase ceremonii de 9 Mai, cu pitoresti reconstituiri de epoca: blindate parcate in centrul orasului si plasa de camuflaj pe copaci, vechi slagare rusesti urlate din difuzoare si votca oferita gratis venerabililor purtatori de "tinichele", de felul Evgheniei Fiofilovna care,
dupa stiinta mea, trebuie sa fie acum oale si ulcele.
Anul acesta, pe 24 august, la capul de pod "serpeni", pe malul Nistrului, seful statului moldovean a glorificat Armata Rosie si i-a infierat pe istoricii care contesta caracterul eliberator al regimului sovietic.
De Ziua Independentei, pe 27 august, un alt ritual de mumificare s-a desfasurat la monumentul lui Stefan cel Mare, supus in ultimele saptamani unei renovari perfect inutile. Invingatorul de la Podul Inalt a fost transformat din erou sacralizat al romanilor in protoparinte al moldovenismului separatist.
Adulatorii sai de azi sunt persecutorii de ieri ai studentilor care se incumetau, pe timpurile URSS-ului, sa puna buchete de flori la statuia domnitorului. Peste alte doua zile, pe 31 august, in Basarabia se va celebra Ziua Limbii Romane, careia autoritatile ezita sa-i spuna pe nume si sa o respecte in restul zilelor anului. Festivitatile de "abureala" a limbii insa vor multumi pe toata lumea.
Spre Europa, cu Ribbentrop si Molotov la brat, sub sfanta cruce a lui Stefan cel Mare! - eclectismul ideologic constituie marca indelebila a actualei guvernari de la Chisinau.
Departe de efervescenta panglicarilor politici, "arhivarii sufletelor" continua sa-si faca datoria, sobri, tacuti, omniscienti - chiar daca "exemplarele" dispar, "specia" supravietuieste!... Se triaza fisele de personal, datele de identitate sunt transferate acum in memoria mult mai incapatoare a calculatoarelor de ultima generatie.
Munca "la cadre" nu mai are staiful de alta data, in schimb eficienta a sporit exponential. Nedezlipiti de monitoare, tehnicieni cu figurile sterse au grija de buna functionare a sistemului. Up-date-area frecventa a programelor protejeaza informatia de virusii electronici.
