Inceput agitat al sezonului politic de toamna. Parlamentul sta sa dea in clocot, iar dinspre Executiv sosesc vesti care prevestesc zile negre. Intr-o parte, disputa este pe simboluri ale puterii, in cealalta, pe bani. Proaspat intorsi din scurta si agitata vacanta, politicienii par sa-si fi ascutit ghearele ca pentru o inclestare pe viata si pe moarte.
In Parlament, bursa pariurilor are ca obiect scaunele lui Nastase si Vacaroiu. Coalitia si-a pregatit garnitura de rezerva, in timp ce opozitia nu vrea cu nici un chip sa elibereze linia. Fotoliul lui Adrian Nastase, in principal, a devenit un ultim simbol al puterii pierdute in toamna trecuta. Pentru pesedisti ramane foarte important sa-i aiba pana la capat pe cei doi presedinti.
Ei sunt dovada vie ca formatiunea a obtinut cel mai mare numar de voturi la intalnirea directa cu electoratul. Daca la Senat se spera aranjamente de culise pe marginea votului, la Camera, strigatul de lupta al PSD-ului echivaleaza cu declansarea pe fata a ostilitatilor cu fostul partener PUR.
Deputatii opozitiei au scos din dosare intelegerea cu conservatorii si sunt pregatiti sa mute miza la nivelul sefiei comisiei juridice, pe care PSD o vrea inapoi acum. Coalitia incearca din rasputeri sa nu piarda, prin jocul algoritmului parlamentar, una din cele mai importante structuri de lucru. De aici, dezbateri interminabile.
Schimbarea presedintilor celor doua Camere poate insemna inceputul unei perioade de instabilitate la nivelul Legislativului. Unul dintre exponentii de marca ai coalitiei, Emil Boc, a admis public ca, daca majoritatea parlamentara actuala se va schimba, Coalitia va accepta la randul ei revocarea presedintilor ori de cate ori majoritatea politica se va schimba.
Acest lucru inseamna ca nimic nu va mai fi batut in cuie, mai ales daca discutiile se vor deplasa si la nivelul comisiilor. Pentru Parlament poate fi si un lucru bun, daca luam in calcul ca este una din institutiile cel mai incremenite si cu imaginea cea mai proasta in electorat.
Singura conditie ar fi ca politicienii sa poata gestiona corect o asemenea situatie, fara a lasa impresia unor balbaieli continue. O asemenea perceptie are omul de rand privind acum spre Executiv si TVA-ul sau. Guvernantii s-au tot jucat pe parcursul verii cu procentele TVA, pana cand au retezat un cap de ministru, la remaniere.
Dupa ce Ionut Popescu a vorbit de cresterea TVA, cu care Tariceanu nu a fost de acord, Sebastian Vladescu o scalda si incearca sa impacheteze ideea intr-un ambalaj mai placut ochiului. La fel si cu marirea bazei de impozitare in sectorul asigurarilor de sanatate, unde ni se explica stiintific cum pensionarii vor plati aceasta contributie doar "tehnic", fara a simti nimic la portofel.
Bune si frumoase, numai ca nici marirea TVA, nici largirea bazei de impozitare nu figureaza in programul vreunuia dintre partidele din coalitie. Asa ca marirea taxelor a cazut din agenda guvernului. Presiunea sociala e prea puternica pentru Cabinetul Tariceanu.
