Peste capetele romanilor din emigratie s-au deschis cateva „umbrele", care incearca sa ii apere de intemperii. Varful piramidal al mediului asociativ romanesc de peste hotare se cheama „liga" si nu are nimic comun cu omonimul din fotbal. Are insa ceva cu nemasurate ambitii si construirea unor capitaluri de imagine.
Si, nu in ultimul rand, cu gestionarea unor fonduri din bani publici romanesti si ai statelor de resedinta.
La dezbaterea din cadrul emisiunii „Legile integrarii" organizata de TVR International in 27 septembrie si moderata de Mihaela Craciun, secretarul de stat al Departamentului pentru Relatia cu Romanii de Pretutindeni (DRRP), Mihai Gheorghiu, a fost pus fata in fata cu doi reprezentanti (unul prin telefon) a unor astfel de ligi, una din Germania, alta din Italia.
In afara numelui, aceste doua „organisme-umbrela" tuteland cateva asociatii de romani din vechea si noua emigratie, par a nu avea multe in comun.
Liga Asociatiilor Romano-Germane din Germania (LARG), fondata la 16 noiembrie 2002, se zbate
sa-si legitimeze reprezentativitatea la nivele mai inalte, de exemplu in raport cu autoritatile statului roman si ale celui german, deziderat inca indepartat, raportat la numarul de membri din asociatiile aderente la LARG. Dar fiindca perseverenta la nivelul conducerii acesteia nu lipseste, se cade chiar in declaratii de intentie contradictorii cu prevederile statutare.
In statut se stipuleaza „Caracterul obstesc al Ligii exclude activitatea politica".
Cu toate acestea, la Adunarea generala a Ligii Asociatiilor Germano-Romane din electoralul septembrie 2004, noul presedinte ales al LARG, Lucian Hetco, avansa ideea unei forme mai agresive de acaparare a interesului asociatiilor si de conlucrare cu oficialitatile romanesti si germane, „o strategie din care politicul nu poate fi exclus".
Dupa adeziunea in calitate de „membru-asociat" a Mitropoliei din Nuernberg (2004), presedintele Hetco a reafirmat in recenta dezbatere la TVRI, intentia de cooptare in LARG „a celor peste 30 de parohii ortodoxe romane din Germania".
Aceasta calitate poate fi atribuita , conform statutului LARG, pe o perioada de maximum un an, deci in momentul de fata se asteapta un comunicat de presa prin care sa se faca cunoscuta opiniei publice renuntarea la asociere sau adeziunea ca membru plin al Mitropoliei BOR cu sediul la Nurnberg.
Aceasta ar da semnalul „verde" si celor 32 de parohii din subordinea BOR din Gemania, un precedent existand deja la Stuttgart, parohia Nasterea Domnului fiind membra LARG si beneficiara in 2004 a unei finantari prin DRP de 150.000 euro.
Faptul ramane insa discutabil, data fiind incompatibilitatea functionarii acestora intr-un cadru „in care politicul nu poate fi exclus".
La primariile si fiscul nemtesc, parohiile si Mitropolia sunt inregistrate ca asociatii cu caracter obstesc, si nu ca institutii religioase in sine, iar conducerea Ligii a declarat in mod repetat neimplicarea concreta in actiunile cu caracter religios ale acestora, care ar contraveni prevederilor statutare ale altor asociatii membre in LARG.
Cooptarea parohiilor duce deci, cu gandul, la un „recensamant pe hartie" si fara substanta. Exact punctul in care secretarul de stat DRRP Mihai Gheorghiu spunea, in dezbaterea TVRI, ca „aceste confederatii trebuie sa dovedeasca un exercitiu
de substanta, nu numai de forma. Ele trebuie sa realizeze o solidaritate reala si sa realizeze proiecte in comun cu o miza importanta in viitor."
LARG a inaintat, la inceputul lunii octombrie 2004, vechiului DRP condus de fostul secretar de stat si purtator de cuvant PSD Titus Corlatean, un proiect de finantare a inchirierii unui sediu la Stuttgart al unei Case Romanesti.
Proiectul a fost in valoare de 20.000 de euro pentru inchiriere si dotare, si 5.000 pentru remunerarea unei persoane care sa indeplineasca serviciul de secretariat si comunicare, pe perioada unui an calendaristic.
Acestui proiect i-au fost exprimate rezerve, chiar din randul conducerii LARG, referitor la continuarea sa, prin mijloace proprii, chiar si dupa epuizarea finantarii din bani publici de la Bucuresti.
Desi proiectul, dupa cum s-a reafirmat in dialogul recent de la TVRI, a fost inaintat spre aprobare (in regim de urgenta) in octombrie 2004, el nu a fost facut public si -odata cu schimbarile la nivel de guvern (DRP era pe atunci in directa subordine a primului-ministru Nastase) si de apartenenta ministeriala a DRRP (acum in subordinea MAE)- inmormantat in tacere.
Lipsa de comunicare, de convingere in propriul proiect, interes zonal momentan, sau pur si simplu fosta comanda de la Bucuresti? Raspunsul il pot da doar initiatorii sai, intru lamurirea comunitatii romanesti din Germania si in spiritul transparentei initiativelor obstesti finantate prin bani publici.
Secretarul de stat Gheorghiu a repetat in emisiunea TVRI din 27 septembrie, ca dialogul nu se poarta la timpul trecut, ca mandatul sau la DRRP a inceput din martie 2005 si ca deschiderea din partea Departamentului spre proiecte -inclusiv cea financiara- exista, cu conditia prezentarii lor intr-o forma tipizata si avizarea fezabilitatii lor din partea unei comisii de evaluare special constituite
la nivel de departament. Deci, Germania asteapta. Asteapta adeziuni de asociatii, asteapta implicare in proiecte concrete, asteapta un eventual consens de dialog si de lucru la nivel asociativ. Sau, poate ca asteapta doar sa treaca timpul si unii sa bifeze noi trepte in palmaresul personal.
Ce face intre timp Italia? Liga Romanilor din Italia (LRI) a fost fondata la 28 mai 2005 si a demarat in forta.
Un pod aerian cu ajutoare umanitare din rezervele pentru catastrofe ale statului italian, pentru sinistratii din zonele inundate de la Bacau, „pus pe roate", mai bine zis pe doua avioane militare, de la Torino, cu concursul asociatiei Fratia, al carui presedinte Gabriel Miron este si vicepresedintele LRI.
O noua actiune pentru sinistratii din tara sub motto-ul „1 euro pentru Romania", este demarata incepand cu 10 octombrie de LRI, in colaborare cu firme de telefonie mobila. Fondurile ce urmeaza a fi stranse, evaluate cam la 100.000 de euro, urmeaza a fi folosite la reconstructia unor imobile cu profil scolar si sanitar, avariate de recentele inundatii din Romania.
Tot sufletul romanesc din lume spera ca aceste actiuni demarate „de italieni", cu efort si cu suflet, sa-si fi atins si sa-si atinga in continuare scopul si destinatarii. Si ca panglica inaugurala a unei noi scoli in Romania sa fie taiata cu surle, trambite si cu alte 100.000 de apeluri telefonice de felicitari, ale celor care s-au scotocit mai deunazi in portofel.
Iar ca TOP stiri comunitare, asociatia „Fratia" si LRI anunta inaugurarea unei Case Romane la Torino: un sediu de 1.000 mp, cu sala de conferinte, de spectacole, call-center, sala de joaca si lectii in limba romana pentru copiii romanasilor din Italia.
Fara a preciza concret sursa investitiei imobiliare, realizatorii acestui proiect (familia Mirita, Serban Dogarescu, Gabriel Miron) invoca trei ani de eforturi, sute de ore de munca benevola si o intentie generoasa, la care nu mai lipseste decat ralierea oficiala a statului roman.
Care si-a si dat, teoretic, OK-ul, in finantarea prin DRRP a proiectului de dotare a Casei Romane, gazda si sfetnic pentru problemele de integrare a stranierilor de pe taramul italian.
Entuziasme, succese, ezitari, precizari. Dialogul la „masa triunghiulara" organizata de TVRI in cadrul emisiunii din 27 septembrie, releva o stare de fapt in dialogul Bucuresti-Axa RomPret. Exista retineri, exista insa si deschidere reciproca.
Exista lacune de comunicare, mai mult sau mai putin reale, exista insa si fapte, care se impun prin concretete si, sa speram, prin autenticitatea ofertei de „patriotism". EXISTA o miscare la nivel de comunitate romaneasca in strainatate, de care nu imi aduc aminte sa fi existat acum trei-patru ani, cu toate „bantuirile" mele pe linie de presa prin Europa.
Iar daca aceasta reflecta, implicit, o stergere a granitelor intre „autohtoni" si „destarati", inseamna ca, in Europa, ne-am putea intelege bine macar „NOI CU NOI".
08.10.2005 Dani Rockhoff
