In razboiul cu firmele care inregistreaza datorii la bugetul de stat, poprirea conturilor bancare ale debitorilor se dovedeste una dintre cele mai eficiente „arme" ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
In urma intelegerii cu Asociatia Romana a Bancilor, autoritatile au acces la o baza de date completa cu informatii privind datele de identificare a conturilor detinute de firme la banci.
Potrivit art. 137 referitor la „Reguli privind executarea silita" din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, executarea silita se poate intinde a-supra tuturor veniturilor debitorilor, folosind succesiv sau concomitent modalitatile de aplicare.
Masura se aplica, pe langa sechestrarea bunurilor mobile si imobile ale debitorilor, si prin poprirea disponibilitatilor din conturi bancare sau prin poprirea la terti.
De asemenea, legea prevede ca sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta", precum si faptul ca, „daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci (...), in masura in care este necesar, executarea silita prin poprire se poate intinde concomitent asupra mai multor conturi bancare".
Contract cu bancile
Mecanismul de functionare al acestei masuri de executare silita este, cel putin teoretic, extrem de simplu si eficient. In colaborare cu Banca Nationala a Romaniei a fost elaborat si publicat Ordinul comun al ministrului finantelor publice si al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nr.
1250/6 din 2003 privind procedura transmiterii de catre banci - persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine - a informatiilor referitoare la conturile deschise si/sau inchise de titularii acestora.
Prin acest act normativ, bancile sunt obligate sa comunice Ministerului Finantelor informatii privind datele de identificare a conturilor detinute de catre clientii proprii, aflati in evidentele lor, precum si forma juridica si domiciliul sau sediul acestora.
Fara scapare
Astfel, Ministerul Finantelor, prin ANAF, are la dispozitie un centralizator al conturilor tuturor restantierilor. Imediat ce se stabileste masura executarii silite, ANAF transmite bancii respective o adresa de infiintare a popririi conturilor datornicului.
Efectul acestei adrese consta in actiunea concreta a bancii de indisponibilizare imediata, de la data si ora primirii cererii, a disponibilitatilor banesti, a sumelor existente, precum si a celor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta ale debitorilor.
Pasul urmator consta in transferul sumelor aflate in contul datornicului in cele ale ANAF, cu precizarea ca, daca sumele aflate in cont nu acopera datoriile, conturile raman in continuare blocate.
In cazul in care sumele restante sunt recuperate in intregime, ANAF transmite bancii respective o adresa de ridicare a popririi, ce va intra in vigoare de la data primirii acestei adrese, firma respectiva avand din nou acces la operatiuni de incasari si plati.
Rapid si sigur
In ceea ce priveste eficienta acestei masuri de executare silita, vazuta ca pondere in totalul creantelor bugetare restante astfel recuperate de organele fiscale, poprirea conturilor bancare se dovedeste mult mai „productiva „in comparatie cu masura popririi veniturilor la terti, deoarece majoritatea debitorilor efectueaza cele mai multe operatiuni de incasari si plati prin intermediul
conturilor bancare. Comparativ cu se-chestrarea si valorificarea bunurilor mobile si imobile ale contribuabililor, masura care implica derularea unei proceduri costisitoare, ample si cu termene lungi de finalizare, poprirea conturilor are un efect imediat.
