Un lung comunicat al Administratiei Prezidentiale trece in revista in detaliu mesajele pe care seful statului le-a transmis la reuniunea de bilant a Aliantei PNL-PD care a avut loc duminica la Palatul Parlamentului. Constient ca doar si simpla sa prezenta la un astfel de eveniment ar stirni destule controverse echipa de comunicare de la Cotroceni a imaginat o eticheta generala de acoperire.

Asa se face ca sintem de la inceputul comunicatului anuntati ca presedintele a participat la aceasta reuniune tipica de partid "in calitate de port-drapel al programului politic cu care Alianta a cistigat alegerile".

Numai ca in cazul unui om cu temperamentul lui Traian Basescu astfel de eforturi sint oricum inutile. Poza cu iz electoral din finalul reuniunii care reuneste intr-un gest simbolic de unitate si victorie trioul Basescu – Tariceanu - Boc e greu de justificat in contextul limitarilor constitutionale impuse sefului statului. De altfel, in esenta nu e nimic nou sub soare.

Desi a facut-o mai acoperit si mai atent la chestiunile de ordin formal Ion Iliescu a ramas permanent in strinsa legatura cu PSD pe intreaga durata a mandatelor sale, implicindu-se direct in jocurile interne ale acestuia.

Noul locatar de la Cotroceni nu facut decit sa renunte din start la acest gen de ipocrizie politica care ilustreaza un viciu de fond al constitutiei care a mentinut si dupa revizuire o paguboasa ambiguitate in sfera puterii la virf in ceea ce priveste raporturile dintre presedinte si primul ministru.

Prezenta si tonul discursului unui Traian Basescu aflat umar la umar cu Calin Popescu – Tariceanu intr-o mare liberal –democrata trebuie sa fi luat multa lume prin surprindere mai ales dupa ciocnirea cu valente tragi-comice dintre cei doi consumata la Bruxelles dupa ce intr-o conferinta de presa premierul a avut ideea nefericita de a explica cum va sprijini Romania integrarea europeana a

Republicii Moldova in conditiile in care nici aderarea noastra nu era inca finalizata. Cum insa interventia presedintelui a fost departe de a fi una de conjunctura ci, din contra, a fost una elaborata, cu accente programatice, e limpede ca prezenta sa la eveniment fusese convenita si orchestrata din timp, probabil la virful puterii intr-un cerc restrins.

Ea consemneaza o stare de fapt, aceea ca in ciuda ciocnirilor repetate dintre liberali si presedinte, si Traian Basescu si Alianta DA au mare nevoie unul de altul.

Mai ales in conditiile in care limitele marjei de siguranta din Parlament de care dispune coalitia de guvernare sint zilnic puse la incercare iar conservatorii lui Dan Voiculescu pot initia oricind cu ochii la sondaje basculari de genul celor petrecute de atitea ori in trecut.

Pe de o parte echipa de la Palatul Victoria acuza o ingrijorator de rapida eroziune a suportului sau popular iar pe de alta presedintele are nevoie de aparatul de putere guvernamental daca vrea ca multe dintre declaratiile sale sa nu ramina simple vorbe in vint.

Asa ca poza de grup prin care toti combatantii victoriosi acum un an au dorit sa transmita romanilor un mesaj general de incredere si unitate era necesara tuturor, in ciuda relatiilor schizofrenice dintre cele doua palate care au marcat aproape neintrerupt anul politic 2005.

In mod ironic primul ministru si executivul in ansamblu se afla in situatia in care trei dintre oamenii cu rol decisiv in succesul electoral de acum un an, e vorba de Traian Basescu, Mona Musca si Theodor Stolojan, aflati si acum pe primele locuri in topul indicelui de incredere in toate sondajele de opinie, sint cu totii doar marginal asociati coalitiei de guvernare.

Cum el insusi are o cota de credibilitate stinjenitor de coborita Calin Popescu – Tariceanu nu poate decit sa constientizeze fragilitatea pozitiei sale politice pe termen mediu, inclusiv din punctul de vedere al suportului de care se bucura in interiorul propriului partid.

In aceste conditii e posibil ca in ciuda unor indemnuri venite din zona cercului sau de apropiati premierul sa realizeze ca sansele sale de a-l infrunta deschis in continuare pe Traian Basescu devin tot mai palide.

Sa insemne aceasta ca din instinct de conservare Tariceanu ar fi acceptat pina la urma cele doua idei, fuziunea si anticipatele, care nepuse in practica la timp au otravit relatia dintre cle doua palate? E greu de spus pentru ca lipsa de consecventa a fost pe intreg parcursul anului definitorie pentru actuala guvernare.

Cu toate acestea sint citeva elemente scoase in evidenta de reuniunea aniversara de duminica care ar putea defini de o maniera mai clara coordonatele evolutiilor politice din urmatoarea jumatate de an.

Ceea ce s-a intimplat duminica la Palatul Parlamentului poate fi interpretat si ca debutul procesului de constructie a unei structuri unificate liberal – democrate care ar putea fi incadrata in categoria unei formatiuni politice prezidentiale, pe modelul UMP din Franta.

Nu ar fi de altfel nimic altceva decit unul dintre punctele planului strategic initial avut in vedere de Alianta dupa preluarea puterii de la care insa liberalii s-au abatut foarte repede. Aceasta formula ar avea avantajul ca integul ansamblu PNL – PD, si nu doar democratii, ar benefica de transferul cotei de popularitate inca ridicate de care se bucura Traian Basescu in rindul populatiei.

La care s-ar adauga evident un plus intrinsec de sustinere conferit de imaginea generala de forta si unitate pe care electoratul o apreciaza intotdeauna. Pe de alta parte in mod inerent si presedintele ar avea la rindul sau de cistigat in planul autoritatii sale asupra aparatului institutional al statului.

Exista si un al doilea element cheie care merita semnalat. Pina vineri noapte, in absenta unui acord al Uniunii Europene in privinta bugetului pentru 2007 – 2013, sansele Romaniei de a adera la UE peste un an erau in cumpana. Ceea ce crea serioase dificultati potentiale actualei coalitii de guvernare.

Poate de aceea si prezenta presedintelui la intrunirea Aliantei DA a fost confirmata doar in ultimul moment. Acum cind lucrurile sint destul de clare din acest punct de vedere Traian Basescu s-a aflat in pozitia confortabila de a reconfirma apasat data de 1 ianuarie 2007 drept momentul aderarii tarii la UE.

Consecinta imediata e aceea ca proiectul anticipatelor poate reveni pe tapet acum cind Alianta ar fi inca in pozitia de a intra cu bune sanse intr-o campanie electorala.

Sa fi stiut ceva Dan Voiculescu in acest sens, motiv pentru care a si avansat brusc ideea unei iesiri de la guvernare ? Cet este ca daca ne luam dupa ceea ce am vazut duminica, un fel de repetitie pentru campania electorala atit prin mesajul general de unitate cit si prin accentele anti-PSD neobisnuit de dure, Alianta PNL – PD pare din nou pregatira sa abordeze cu un puternic suport prezidential

atit procesul de fuziune cit si alegerile anticipate. Cum insa pe intreg parcursul anului in relatia PNL – PD – Traian Basescu rasturnarile neasteptate de situatie au fost mai degraba regula decit exceptia pare inca prea riscant sa ne putem pronunta daca de aceasta data actorii politici in cauza vor fi in stare sa-si finalizeze proiectele strategice comune.