Contractul de livrare de gaz metan rusesc prin firma elvetiana WIEE, proprietate 100 % a firmei germane WIEH, a fost semnat in prezenta ministrului Economiei si Comertului, Ioan Codrut Seres, la finele lui noiembrie 2005 la Moscova. Contractul are valabilitate pana in anul 2030. Deci prezumtiv, un sfert de secol de acum incolo, gazul metan va fi importat in Romania la tarif peste cel mediu EU.
A fost acest contract supus unei analize atente inainte de semnare? A fost presiunea gazului moscovit ridicata? Ce sanse are MEC Romania sa renegocieze unii termeni ai contractului?
In 24 noiembrie 2005 a avut loc la Moscova intalnirea dintre presedintele adjunct al OAO Gazprom si director general al OOO Gazexprt Alexander Medwedew, a sefului consiliului de conducere pentru comert cu gaz metan a Wintershall AG, Dr. Rainer Seele, si a ministrului roman pentru Economie si Comert, Ioan Codrut Seres.
Tema principala a schimburilor de pareri a fost sporirea gradului de securitate a livrarilor de gaze in Romania.
Referitor la protectia livrarilor de gaze, s-a abordat problema proiectelor transfrontaliere de constructie a conductelor de gaz si a unei posibile cooperari in directia decongestionarii depozitului de gaz de pe teritoriul Romaniei.
In sensul asigurarii unor livrari de gaz sigure si pe lunga durata, in prezenta ministrului MEC, Ioan Codrut Seres, a fost semnat un acord de prelungire pana in anul 2030 a contractului de livrare a gazului rusesc in Romania, prin societatea WIEE.
WIEE sunt initialele companiei Wintershall Erdgas Handelshaus Zug AG (WIEE), infiintata in 1993 in Elvetia, proprietate 100% a Wintershall Erdgas Handelshaus GmbH (WIEH). WIEH are sediul la Berlin si a fost fondata in 1990, cu 50% participare Wintershall si 50% Gazprom, un joint-venture prin care, din 1993 s-au derulat exporturi de gaz catre Romania de peste 40 miliarde mc.
Wintershall Erdgas Handelshaus GmbH (WIEH) si Wintershall Erdgas Handelshaus Zug AG (WIEE) sunt societati de import-export care se ocupa de procurarea, depozitarea si distributia pe piata a gazului metan in diverse tari ale Europei.
Alaturi de import-export de gaz, prin WIROMGAZ S.A. (51 % WIEE, 49 % Distrigaz Sud) se deruleaza si investitii directe in retelele de distributie a gazului din sudul Romaniei. Turnu Magurele si Alexandria au fost, conform informatiilor de pe homepage-ul societatii Wintershall, deja racordate, incepand de anul trecut.
Retelele din nordul si sudul Romaniei sub coordonarea WIEE sunt considerate, de aceeasi sursa, „a asigura stabilitatea furnizarii de gaz in aceste zone ale tarii".
In plina Siberie, la 3.500 de km de Moscova se afla Novyj Urengoj si unul dintre cele mai importante campuri de exploatare a gazului metan din lume. In orasul uitat de lume traiesc cca 110.000 de oameni. Iarna termometrul coboara pana la minus 60 grade Celsius, 250 de zile pe an sunt temperaturi sub 0 grade Celsius.
Wintershall AG, firma fiica a a concernului german BASF din Ludwigshafen, a initiat impreuna cu uriasul rusesc OAO Gazprom proiectul de exploatare a acestui zacamant de gaz. In acest sens, Wintershall AG si OAO Gazprom au fondat intreprinderea mixta Achimgaz. Joint-venture-ul germano-rus a inceput forarile in 2005, din anul 2006 se va incepe livrarea de gaz.
Din 2008 se prevede un volum de livrari anual de 8,3 miliarde de metri cubi de gaz. Pentru racordarea zonei de extractie care urmeaza a livra in 40 de ani cca 200 de miliarde de metri cubi de gaz, se preconizeaza investitii in valoare de 700 milioane de dolari.
Gazprom si Wintershall vor exploata astfel, impreuna, Campurile Yushno Russkoje si Urengoj din Siberia. Rusii pun la dispozitie petrolul , nemtii vor avea prilejul, printre altele, sa verifice si aplicabilitatea unor noi tehnologii de cercetare si forare, cum este cea a forarilor orizontale in conditii climaterice dificile.
Volumul de gaz exploatat in zona Urengoj este apreciat la 118 miliarde de metri cubi de gaz, dintre care 36 miliarde sunt destinate exportului, 82 miliarde metri cubi fiind destinate pietii locale.Studiul de fezabilitate pentru dezvoltarea Formatiei Atschimov (cum este numit proiectul din zona Urengoj din Siberia) a fost facut de fiirma fiica a Gazprom, O TjumenNIIgiprogas si prezentata firmei
partenere germane Wintershall AG, cu care s-a si realizat joint-venture de cercetare si exploatare a zacamantului. Societatea operanta in exploatarea de la Urengoj este OOO Urengoigazprom.
Wintershall AG a semnat in aprilie 2005 un acord cu Gazprom, prin care aceasta din urma isi suplimenteaza actionariatul in cadrul firmei mixte WINGAS. Pana atunci, firma fiica BASF detinea 65 % din actionariat, o parte din acesta a fost cedat contra cost partenerului rus. Din 1990, firma germano-rusa releva in cifrele sale de bilant, investitii de 3 miliarde de euro in sectorul infrastructuri.
Desigur ca aceste investitii sunt acoperite din pretul de livrare al gazului catre clienti, unul dintre ei fiind si Romania. Dar si Germania, care se incalzeste cu gaz Gazprom prin distribuitori Wintershall, unul dintre ei fiind E.on.
Se apreciaza ca Europa este din ce in ce mai dependenta de rezervele de gaz rusesc,. La ora actuala, aproape jumatate din necesitatile de gaz ale Europei sunt acoperite din surse dincolo de granitele europene. Odata cu scaderea volumului de gaz forat in Marea Nordului, gazul din Siberia devine „sange pentru Europa".
Transfuzia se face nu doar cu bani multi, ci si cu o crestere considerabila in sfera puterii, in speta a celei politice.
Fostul cancelar german Gerhard Schröder a fost acuzat de folosirea influentei politica in concesionarile facute proiectului conductei de gaz din Marea de Est.
Dupa esecul candidaturii sale la realegerea in functia de cancelar in octombrie 2005, Schröder a acceptat o functie de conducere remunerata cu 1 milion de euro pe an, in consiliul de coordonare a lucrarilor proiectului energetic ruso-german.
Aceasta a starnit scandal de presa si in mediul politic german, punandu-se chiar problema unor modificari legislative care sa previna pe viitor conflictul de interese de functie si uzul influentei politice in cadrul proiectelor economice.
Relatiile Romaniei pe linie de import-export cu firma germana BASF si fiica acesteia Wintershall AG au traditie mai veche. In 1968 BASF a infiintat o reprezentanta la Bucuresti , din 1993 functionand ca societate de distributie (BASF srl) cu sediul la Bucuresti, filiala la Timisoara, si un numar de 50 de angajati.
La inceput, relatia de afaceri a fost concentrata pe importul in Romania de chimicale, vopsele, mase plastice tehnice. In 1996, Wintershall AG impreuna cu Romgaz au infiintat societatea mixta WIROMGAZ SA – Bucuresti, avand ca obiect de activitate livrarea de gaze naturale in Romania.
Wintershall este activa in Romania si in domeniul prospectiunilor pentru identificarea de gaze naturale precum si in domeniul depozitarii lor subterane.
In 11 decembrie 2002 -cu prilejul unei „Zile economice romano-germane" organizate de IHK Pfalz la Ludwigshafen- Wolfgang Büchele, director pentru Europa de Est, Africa si Asia de Vest al firmei BASF, a avut o intalnire cu delegatia romana reprezentata de Eugen Dijmarescu, secretar de stat , coordonatorul Departamentului de Comert Exterior, Nicolae Nistorescu, director DCE, Florin Vasilache si
Traian Iordanescu de la Agentia Romana de Investitii Straine, insotiti de reprezentanta consulara de la Bonn. Cu acest prilej, ocazionat de invitatia din partea BASF a delegatiei romane la sediul firmei germane, colaborarile economice cu Romania au fost aprofundate si extinse.
Momentan, dupa relatarile presei romanesti, ministrul Economiei a anuntat ca va analiza toate contractele comerciale privind importurile de gaze.
Este vorba despre contractele incheiate de catre Distrigaz Nord, Distrigaz Sud, Romgaz, Electrica Bucuresti, Termoelectrica, precum si de catre termocentralele din tara", insistand asupra faptului ca exista diferente intre preturile prevazute in aceste contracte.
El crede ca nu este vorba de un tratament incorect din partea Gazprom pentru companiile romanesti in comparatie cu alte companii din celelalte tari europene. Anul trecut, pretul mediu platit de Romania pentru gazele rusesti importate a fost in jurul valorii de 235 dolari pe 1.000 de mc gaze naturale.
Previziunile ANRGN sunt insa ca se va ajunge la un pret al gazelor naturale de 285 dolari pe 1.000 mc in 2006, deci romanii se incalzesc cel mai scump din Europa, pe un salariu de 10 ori mai mic.
Tot momentan, un calcul elementar de profit al unei firme indica faptul ca in pretul de vanzare al produsului se includ si costurile de investitii ale firmei furnizoare.
Prin acordurile mai vechi si cel semnat in noiembrie 2005, de livrare a gazului din Siberia prin „conducta securizata" ruso-germano-elvetiana, romanii au pecetluit un pret greu renegociabil si greu suportabil la nivel de consumatori industriali, dar mai ales individuali. Sa fie acesta pretul pe care il plateste romanul de pe strad la confluenta Marilor Puteri economice?
