Dupa scandalul intalnirii pe care a codosit-o la guvern intre prietenul sau Patriciu si ministrul justitiei, premierul Tariceanu si-a varsat amarul la organizatia de femei a PNL unde a gasit deplina compasiune si disponibilitate pentru sedinte foto cu admiratoarele sale si unde de dragul pozelor, premierul a ignorat-o complet pe dna Mona Musca.

Uneori te intrebi daca actuala putere nu si-a asociat persoane credibile (Plesu, Weber, Musca, Macovei) doar ca acoperire pentru ca dupa inaugurare sa le azvarle peste bord preferandu-i pe cei care le tin isonul.

Concret, premierul a solicitat un set de reguli care sa legitimeze comunicarea guvernului cu justitia astfel incat telefoanele sau intalnirile dintre cele doua puteri sa nu mai nasca suspiciuni: "unde este granita dintre informare si imixtiune?".

Ca sa nu mai fie surprins trecand ilegal granita respectiva, dl Tariceanu a cerut o definire "exacta a situatiilor de necesara informare" fiindca, dupa opinia sa, separarea puterilor nu inseamna izolare. De acord, numai ca pana acum nu s-a plans nimeni de Milcovul care desparte Justitia si Executivul. Totul e sa-l treci pe pod nu pe sub pod.

Din cauza acestor solicitari, PSD a cerut demisia dlui Tariceanu - dupa ce si-a separat el insusi cele patru puteri din partid chiar cu ajutorul Justitiei. Astfel, dnii Iliescu, Nastase si D.I. Popescu au fost separati (la diverse Parchete) - de executivul partidului, ramas in custodia dlui Geoana si sub controlul lui Miron Mitrea pe care dl Iliescu insusi l-a declarat "nomina odiosa".

In numele trandafirului, PSD l-a criticat si pe dl Basescu pentru ca ar fi tensionat relatiile romano-ruse prin raspunsul pe care l-a dat zilele trecute (la Strasbourg) unui parlamentar rus care-l intrebase despre bazele americane.

Raspunsul presedintelui Basescu: "si dumneavoastra ati stat 13 ani in Romania si nimeni nu v-a intrebat de ce" - a fost insa pe masura intrebarii si singurul pe intelesul politicii lui Putin. In fond, trebuia sa le mai spuna cineva adevarul in fata si rusilor - nu numai americanilor, cum e moda acum - si sa nu-i mai menajeze atat pentru ca risca sa incurajeze falsificarea trecutului.

Ca dovada, rezolutia de condamnare a crimelor comunismului promovata de un parlamentar suedez la APCE a ramas absolut formala chiar din pricina partizanilor rusi si a complicilor din Est care n-aveau nici un chef sa-si recunoasca vinovatia si nici sa accepte vreo sanctiune, oricat de simbolica.

La urma urmei, nu merita toata ocupatia sovietica, intreg tezaurul pierdut si atatea decenii de minciuna nici macar un minut si o fraza de adevar? Macar cu atat sa ne alegem daca de mostenirea minciunii si a mincinosilor inca nu putem scapa.