Dinu Patriciu a aparut pe scena romaneasca de dupa 1989 ca un liberal, autor de carti si propovaduitor fervent al unui capitalism autentic. In anii '90, Patriciu parea un liberal convins, o pata de culoare, intr-o perioada dominata de o social-democratie mustind de populism.

Ca orice capitalist adevarat, Dinu Patriciu nu a ezitat sa se lanseze in afaceri, devenind insa in foarte scurt timp un personaj tipic romanesc: un amestec mercantil de afacerist cu conexiuni in politica impletit cu un politician cu veleitati de sponsor de partid. Cu timpul, energia lui Dinu Patriciu s-a concentrat catre afaceri.

A trecut prin arhitectura si constructii, a incercat piata de capital, a profitat de Banca Agricola si a facut, prin firma sa, o pseudo-administrare a Fondului Dunarea. Au fost ani tumultosi, ani in care Dinu Patriciu n-a fost nici mai rau, nici mai breaz decat alti oameni de afaceri din Romania.

Achizitiile din domeniul petrolului - Rompetrol, Petromidia - si aparentul pas in spate pe care l-a facut in domeniul politic l-au transformat peste noapte intr-unul dintre marii industriasi din Romania. Totul nu era insa decat multa imagine, pentru ca Patriciu continua sa faca in afaceri jocuri periculoase, deseori la limita legalitatii.

Adevarata lovitura a lui Patriciu este atragerea in actionariatul Rompetrol a grupului austriac OMV. Un grup venit parca la timp pentru a-l legitima pe Patriciu ca pe un om de afaceri important. Din pacate pentru el, Dinu Patriciu n-a stiut sa profite de cecul in alb acordat de OMV. Dupa anul 2004, Dinu Patriciu se afla in miljlocul unor interminabile scandaluri.

Este anchetat pentru listarea la Bursa a actiunilor Rompetrol Rafinare si pentru privatizarea Petromidia. De numele lui Patriciu se leaga deja doua scandaluri in care a fost implicat premierul Tariceanu: telefonul dat la Parchet si intalnirea de la Palatul Victoria.

Nu mai este un secret pentru nimeni ca Tariceanu si Patriciu sunt legati de o veche camaraderie si de vechi parteneriate de afaceri. Este de neinteles de ce cei doi nu realizeaza ca aceasta relatie este nociva pentru amandoi. Daca Dinu Patriciu i-ar fi fost prieten lui Tariceanu ar fi stat, acum, departe de el.

Nu l-ar mai fi rugat sa dea telefon la Parchet si sa-l primeasca in audienta la Guvern, intr-o intalnire la care a fost convocat si ministrul roman al justitiei. Dar Patriciu pare a-si fi pierdut capul. Nu pare a-si da seama ca acum este prea uzat de batalii politice si de afaceri, ca are prea multe puncte nevralgice si ca s-au strans prea multe atacuri la care trebuie sa raspunda.

Dinu Patriciu pare a se comporta ca inecatul care se agata de gatul celui care vrea sa-l salveze. Daca si Tariceanu va fi tras in valtoare, este problema lor. Mai trist este ca Patriciu risca sa afecteze imaginea companiei pe care o conduce, o companie care altfel a ajuns la performante remarcabile.

Din acest motiv, Dinu Patriciu ar trebui sa faca unul dintre cele mai intelepte gesturi din ultimii ani: sa se retraga de la conducerea Rompetrol. In felul acesta, se va putea face mai clar diferenta dintre performantele companiei Rompetrol si problemele lui Dinu Patriciu.