In ciuda dorintei Belgradului, discutiile pe marginea viitorului statut al Kosovo, ce vor incepe luni la Viena, vor duce aproape sigur la o forma de independenta pentru aceasta provincie ce teoretic apartine Serbiei. Un comentariu de Tim Judah pentru Reteaua Balcanica de Investigatii Media (www.birn.eu.com)

La doar zece minute departare cu masina, de Pristina, capitala Kosovo, simti ca esti intr-o alta lume, sau cel putin intr-o alta tara. Deodata, limba, cultura si chiar religia sunt cu totul altele. Muzica, numerele masinilor, actele si banii, toate sunt de asemenea diferite.

Bine ati venit asadar la Gracanica, una dintre enclavele sirbesti din Kosovo. Dupa incheierea conflictului, in 1999, sarbii s-au retras in mici enclave din provincie si intr-o zona din nord care se invecineaza cu Serbia.

Cei mai multi sarbi nu vorbesc limba albaneza si raman loiali Serbiei. Acestia continua sa foloseasca dinarii sarbi – restul provinciei Kosovo foloseste euro – si au acte sarbe, in timp ce populatia de 1,8 milioane a provinciei Kosovo – etnici albanezi – au documente eliberate de ONU.

Gracanica, ceva mai mare decat un sat, se concentreaza in jurul unei magnifice biserici ortodoxe medievale. Cei mai multi albanezi din Kosovo sunt musulmani. In mod simbolic, totusi, diferentele dintre aceste doua populatii rezida in retelele de telefonie mobila.

Sarbii vorbesc prin intermediul unei retele conectata la Belgrad. Deoarece Kosovo nu este (inca) o tara independenta, reteaua echivalenta albaneza din Kosovo foloseste prefixul international al statului Monaco.

Astfel, pentru a vorbi unii cu altii, un sarb si un albanez din Kosovo trebuie sa faca un apel international, desi se afla aproape unul de celalalt incat se pot vedea.

In ultimele saptamani chiar si aceasta posibilitate s-a diminuat. Guvernul albanez din Kosovo a declarat reteaua sarba ilegala si a anuntat ca emitatorii vor fi blocati.

Acest lucru a venit ca un soc pentru cei 100.000 de sarbi care se afla in Kosovo, dar un soc mai slab comparativ cu mesajul emis recent de John Sawers, directorul politic al biroului de Afaceri Externe din Marea Britanie.

Intr-o intalnire cu liderii sarbi din Kosovo, ce a avut loc pe 6 februarie, Sawers le-a spus intr-un limbaj neobisnuit de ne-diplomatic, ca Grupul de Contact, principalele puteri ce incearca sa reglementeze statutul provinciei si care include Anglia, Franta, SUA si Rusia, a decis ca provincia Kosovo va fi in curand independenta.

Sawers a declarat ca, la discutiile pe marginea viitorului provinciei Kosovo, ce vor incepe luni la Viena sub supravegherea fostului presedinte finlandez Martti Ahtisaari, Serbia va trebui sa duca o lupta dura pentru o intelegere convenabila pe marginea autonomiei si drepturilor minoritatilor.

O astfel de stire nu ar fi trebuit, totusi, sa vina ca o surpriza. La urma urmei, mesajele fusesera clare de mai multe luni. Grupul de Contact spusese deja ca solutia pentru Kosovo trebuia sa satisfaca dorinta populatiei – peste 90% din aceasta fiind albanezi care nu vor altceva decat independenta.

Totusi, dupa 1999, sarbii din Gracanica si din restul provinciei par sa fi trait intr-o realitate iluzorie, luind de bune povestile Belgradui potrivit carora se asteptau ca steagul sarb sa fluture din nou, candva, in Kosovo.

Vojislav Vitkovic este profesor in Gracanica. „A fost un soc extrem," spune acesta, adaugand ca discriminarea exercitata impotriva sarbilor din Kosovo este asa de puternica incat, dupa parerea sa, provincia „este o ipocrizie si nu o democratie".

Intrebat daca va pleca in eventualitatea in care Kosovo va deveni independenta, acesta spune ca, la fel ca prietenii sai, a adoptat o politica de expectativa. El a adaugat ca peste 70% dintre sarbi nu cred ca independenta va fi obtinuta.

Rada Trajkovic, reprezentanta a sarbilor, participanta la intalnirea cu Sawers, a declarat ca a fost un eveniment furtunos, dar nu a fost prima data cand un emisar strain le-a spus ca se apropie independenta. Atunci de ce nu le-a spus celorlalti sarbi acest lucru? „Pentru ca nu sunt reprezentant al guvernului sarb."

„Daca statutul provinciei Kosovo a fost deja stabilit," spune aceasta, „ce anume ar mai fi de negociat? Ar trebui sa mergem acolo doar pentru a vedea cat de frumos este Ahtisaari?"

Atmosfera din regiune este rezumata cel mai bine de Zivojin Rakocevic, redactor la postul local de radio, care declara ca toata lumea este „fatalmente trista".

Totusi, categoric, sarbii nu renunta inca. In restaurantul unde ne intalnim, se aude un barbat care vine din Serbia pentru a-i instrui pe jurnalistii sarbi de aici.

Acesta discuta despre aducerea de echipament de transmisie pentru a fi instalat aici cu scopul de a crea sau sustine retelele sarbe de radio si televiziune, pentru a acoperi astfel toate zonele locuite de sarbi.

La Pristina, atmosfera este, deloc surprinzator, optimista. Presedintele provinciei, Ibrahim Rugova a decedat luna trecuta si foarte multe persoane vin sa-si depuna omagiile si sa se fotografieze langa mormantul acestuia. Dar, contrar asteptarilor, succesiunea prezidentiala a avut loc fara probleme.

Acum, spune Ylber Hysa, un deputat al opozitiei si membru al grupului politic din echipa de discutii pe marginea statutului provinciei, atentia se indreapta asupra perioadei de dupa acordarea independentei.

Acesta spune ca institutiile locale trebuie sa se consolideze deoarece, pana acum, provincia a fost condusa dupa principiul „management permanent de criza", iar acest lucru trebuie sa se schimbe dupa ce se incheie misiunea Natiunilor Unite in Kosovo.

Provincia Kosovo se confrunta cu probleme economice imense,o lipsa acuta de electricitate, o rata mare a somajului si un sistem juridic slab. Totusi, toate sondajele indica faptul ca populatia tanara din Kosovo este una dintre cele mai optimiste din Europa.

Si, acum ca independenta este aproape, tinerii sunt chiar mai optimisti. Ce conteaza acum, spune un student ce doreste sa ramana anonim, este „sa stim ca Serbia ne lasa in pace pentru totdeauna."

Asa sa fie? In urma declaratiei lui Sawers, Tomislav Nikolic, liderul Partidului Radical nationalist sarb, a declarat ca el si premierul sarb Vojislav Kostunica au convenit ca, daca provincia Kosovo obtine independenta, atunci ar trebui declarata „teritoriu ocupat."

Daca are loc acest lucru, atunci Serbia si-ar pune in pericol toate eforturile facute pina acum de aderare la NATO si Uniunea Europeana si se va transforma, din nou intr-un stat paria al Europei. In orice caz, trupele NATO vor ramane in Kosovo, iar UE isi va asuma un rol in a o conduce.

In aceste circumstante, cu Serbia hotarata sa recucereasca provincia Kosovo, in care NATO si UE ar reprezenta fortele de ocupatie, ar fi contrar logicii ca acest stat sa incerce in acelasi timp sa adere la aceste organizatii.

O astfel de politica s-ar putea bucura, totusi, de popularitate in Serbia si chiar ar putea conduce la alegerea radicalilor sirbi in urmatorul guvern. Chiar daca atitudinea diplomatilor occidentali nu este deloc aprobatoare, acestia nu par prea ingrijorati privind venirea la putere la Belgrad a unui guvern radical.

Tim Judah este autor al lucrarilor „Sarbii: Istoria, mitul si distrugerea Iugoslaviei" si „Kosovo: razboi si razbunare", ambele publicate de Yale University Press.