Mai avea nevoie Partidul Social Democrat de inca un gest care sa-i ilustreze public falimentul moral? Multi ar fi gata sa jure ca nu. Si, cu toate acestea, iata ca subsolurile moralei politice au inca multe cotloane neexplorate.
Ce reprezinta, de fapt, votul aproape unanim (scor 87 la 2) dat in grupul parlamentar impotriva cererii procurorilor de a-i perchezitiona locuinta fostului premier Nastase? Decizia nu are relevanta asupra votului din plen, acolo unde o majoritate, fie ea firava, ar putea decide altceva decat vrea PSD.
Nici nu pare a reprezenta o piedica reala in calea anchetei - din ce in ce mai multe proprietati imobiliare legate de familia Nastase incep sa fie calcate de procurori, cu sau fara binecuvantarea parlamentarilor. Si atunci, ce poate sta la baza acestui vot halucinant?
Frica. Acest liant care a tinut atata vreme laolalta grupurile din PSD si a dat impresia de inalta solidaritate. Frica de a nu crea un precedent. Frica de a nu se pomeni, unul sau altul, intr-o situatie similara. O frica instinctiva si paralizanta, care a ucis orice urma de rational.
Daca si-ar fi pastrat capetele pe umeri si ar fi gandit ca niste politicieni responsabili, colegii lui Adrian Nastase ar fi inteles, desigur, semnificatia momentului: un adevarat test national. Si ar fi priceput ce insemna o acceptare a cererii de perchezitie: ceva mai mult decat un semn ca Adrian Nastase si colegii sai nu au nimic de ascuns.
Insemna un prim pas spre reformarea morala a partidului. De acum insa, vorbe precum "reforma interna" sau, mai rau, "revolutia binelui" au devenit, in PSD, niste hartii mototolite.
Daca frica nu le-ar fi intunecat mintile, deputatii PSD ar fi avut macar o secunda timp sa se gandeasca asupra semnalului extrem de rau pe care il dau propriilor colegi din Internationala Socialista si din grupul socialist al Parlamentului European.
Deputatii PSD nu sunt niste simple unelte de vot, scoase din magazie atunci cand este nevoie. Sunt oameni in carne si oase, unii dintre ei extrem de influenti. Au legaturi in medii de afaceri, politice si diplomatice, din Romania si de aiurea. Este imposibil ca la ei sa nu fi ajuns semnalele care, nu de acum, ci de vreo doi ani, ajunsesera si la noi: ca Adrian Nastase prea exagereaza.
Ca dorintelor sale de marire ar fi indicat sa li se puna stavila intr-un fel sau altul si ca, in orice caz, ceea ce se petrece in Romania se vede rau. Al naibii de rau. Ei bine, va puteti imagina ca doar doi din 89 de parlamentari PSD au tinut cont de astfel de semnale?
Ce sa mai vorbim despre prejudiciile imense de imagine aduse institutiei parlamentare in ansamblu, aratata publicului drept o institutie care-i protejeaza pe cei banuiti de coruptie. Sau de prejudiciile pe care partidul le va suferi in plan intern?
Marti, in ziarul "Gandul", fostul sef al cancelariei de la Palatul Victoria, Alin Teodorescu, se linistea cu ideea ca partidul nu mai are unde sa scada odata ajuns minimumul istoric de 25 la suta, relevat de sondajul CURS. Probabil ca nu stia ce avea sa urmeze a doua zi!
Ieri, deputatii PSD au tinut sa ofere imaginea unei veritabile ruine morale, peste care cu greu va mai putea construi cineva un edificiu respectabil. Si au mai oferit ceva: un comic nebun de situatie, cu Viorel Hrebenciuc conducand sedinta in care se discuta posibilitatea perchezitionarii caselor lui Adrian Nastase, suspect de coruptie!
