Aveam "Crash" pe un CD piratat of course, dar nu l-am vazut in intregime si cu atentie decat dupa ce a castigat Oscar-ul pentru cel mai bun film. Filmul se vrea intr-un final o pledoarie pentru buna intelegere si pentru comunicare intre oameni total diferiti ca rasa si mentalitate (care au acceptat sa traiasca de buna voie in acest turn Babel care este America, respectiv L.A).
Inca de la primele cadre insa intreaga poveste iti devine antipatica, pentru ca nu poti ignora latura ei didactica, tezista: un politist negru (despre care aflam ulterior ca se culca cu o politista hispanica) care tocmai a supravietuit unui accident de masina, o "coliziune" are un monolog despre un oras ai carui locuitori se feresc reciproc de "atingere", de contact uman, se instraineaza unii se altii, se urasc etc.
Apoi, "actiunile" si situatiile care urmeaza, montate in paralel ( nimic original din acest p.d.v la Paul Haggis, filmul fiind o palida copie a lui "Short Cuts" a lui Altman, macar "Magnolia" si-a zis omagiu) vor sa sustina cu orice pret "teza".
An afro-american woman este pipaita de un alt politist, alb, rasist, la un control de rutina, sub privirile neputincioase ale sotului- afro-american man, un irakian isi cumpara un "gun" pentru ca se simte in permanenta amenintat, iar magazinul sau va fi pradat de hoti, din cauza "neglijentei" unui "amigo" care tocmai i-a reparat yala, un actor dintr-un serial TV nu mai spune replicile in
jargonul "negro", ceea ce nu e bine pentru producatori, altii doi negri dau peste un chinez cu masina, dupa care il lasa pe strada in fata spitalului, pentru ca masina era furata etc. etc. etc. iar Sandra Bullock intr-un rol prea scurt pentru a-i pune in evidenta vreun talent actoricesc are diverse idiosincrazii fata de felurite "fonduri de ten" care nu seamana cu al ei!
Toate bune (chiar si unele replici) si montate dupa cum v-am zis in paralel nu neaparat pentru dinamism, cat pentru ingrosarea similitudinilor, pana cand scurtele povestiri cinematografice incep sa fie chinuite, intoarse, stoarse, rasucite, potrivite ca sa spuna "mesagiul" si sa ne invete pe noi, spectatorii din toata lumea cu boala pe arabi, tigani, negrii etc. cum sa ne iubim aproapele!
Mai exact politistul alb o salveaza pe negresa dintr-un alt accident (din nou crash boom bang!), de data asta fara s-o pipaie, irakianul o impusca pe fetita hispanicului, dupa care descopera ca "gun"-ul era de fapt cu capse, chinezul supravietuieste si e bine mersi, vesel si vioi, lui Sandra Bullock nu-i face nimeni nimic, dar cade pe scari (asadar pericolul domestic este mai imprevizibil decat "ciorile" si portoricanii).
ABSOLUT toate situatiile isi gasesc rezolvari lungi, dramatice, trase de par, cu arii de opera pe fundal, ca sa priceapa si americanu’ ceea aia arta, dom’le!
Asadar filmul care nu e rau in fond si la urma urmei are darul de a-i enerva (si nu de a-i educa!) atat de tare pe cei mai putini toleranti, incat chiar ca-ti vine sa-i iei la paruiala pe vecinul tau mai colorat care asculta manele la maximum, dar si pe alte categorii in pericol permanent de a fi discriminate, cum ar fi fetele de liceu care se tin de mana pe strada, mosii din bloc care asculta pe la usi etc.
De remarcat in continuare (ca si in cazul Ursului de Aur) cum premiile se acorda din motive "politice" si doar pentru subiecte, trecandu-se cu vederea povestile simple, cu emotii firesti.
