Romanii nu stiu ce sa mai creada: economia creste, inflatia se reduce, dar conditiile de viata stau pe loc, iar in multe cazuri chiar dau inapoi. Datoriile populatiei fata de producatorii de energie electrica si termica au atins sume astronomice. Guvernul promite oamenilor nevoiasi ca le va sari in ajutor.
Este insa putin probabil ca va putea calma durerile sociale. Daca nu isi primesc banii care li se cuvin, producatorii de energie nu au incotro si nu isi onoreaza, la randul lor, obligatiile financiare fata de alti jucatori din piata, indeosebi fata de stat.
Veniturile publice sunt foarte reduse, astfel incat orice nou angajament al Guvernului nu poate fi respectat decat daca se rupe din putinul altor sectoare sociale. Cand auziti ca guvernantii dau de Pasti o ciozvarta de miel celor care i-au uitat gustul, sa fiti siguri ca problema medicamentelor compensate se va agrava si mai mult.
Intr-o si mai mare incurcatura sunt pusi romanii cand li se spune ca cererea lor de consum este excesiva.
Autoritatile nu si-au gasit inca timp sa explice populatiei ca excesul este fata de cat poate acoperi productia interna, nu fata de cat consuma romanii, care au unul dintre cele mai scazute niveluri de viata din Europa. De ce? In Romania consuma 21,5 milioane de persoane.
Populatia ocupata intr-o activitate sau alta este de 8 milioane, dintre care 3,5 milioane lucreaza in gospodariile de subzistenta din agricultura, in care productia abia satisface consumul propriu. Salariati sunt doar 4,5 milioane, ceea ce inseamna un roman din cinci. Ei produc mai mult, dar calitatea este slaba.
Din datele respective rezulta clar ca in Romania se consuma putin fata de un ideal si se consuma mult dupa cat si cum se munceste.
Cu munca nu am stat niciodata bine dupa 1989, deoarece principala preocupare a guvernantilor nostri, mereu in goana dupa popularitate ieftina, a fost redistribuirea tortului social, nu cresterea lui printr-o activitate economica eficienta. Primul pas pe un asemenea drum a fost rambursarea, in 1990, a partilor sociale.
Si alte tari est-europene au mostenit astfel de fonduri, dar au considerat ca este mai important sa-si recapitalizeze, cu banii respectivi, intreprinderile, decat sa-i dea la consum.
