Romanii nu sint de stinga sau de dreapta. Sint teferi sau nu. Politica romaneasca nu e teritoriul ideilor, ci abatorul caracterelor. De aici importanta dosarelor si lipsa de importanta a programelor. Avem partide onomastice, imitatii desucheate, dupa modelul botezurilor care aduc asupra copiilor nume de mari fotbalisti sau porecle de manelisti.
Dinu Patriciu crede ca a platit, simultan, doua partide: PSD si PNL. Nimic mai fals. Domnul in cauza nu stie ce vorbeste, desi banii lui au ajuns, intr-adevar, la partidele in cauza. Ce lipseste din declaratiile lui Patriciu e adevarul despre falsul absolut.
Nici una dintre partile ultime ale acestei formule simple nu are numele cu care se prezinta in ecuatie si nu se refera la situatia pe care presa plus Hasotti, minus Tariceanu - presedintele de partid - o comenteaza indignati de citeva zile.
Intr-un fel, ar fi bine ca Patriciu sa semnaleze, prin plati multiple, existenta unui sistem politic romanesc viu si ramuros. Problema acestei ipoteze e ca Romania n-a dezvoltat un sistem politic, ci doar o imitatie adecvata. Acest reflex a copiat servil un raport primitiv de exploatare, fixat in primele zile ale lui 1990. Atunci s-a cladit structura de fond a politicii romanesti.
Ea nu are idei si doctrina. Nu sustine valori si nu ii aduna pe slujitorii lor in curente, iar acestea nu cristalizeaza partide pregatite sa dea o forma sau alta institutiilor publice si economiei. Politica romaneaca s-a nascut ca paravan retoric si comedie parlamentara asezate intre publicul larg si realitatea de fond: lupta pentru controlul asupra resurselor nationale.
Romanii nu sint de stinga sau de dreapta. Sint teferi sau nu. Politica romaneasca nu e teritoriul ideilor, ci abatorul caracterelor. De aici importanta dosarelor si lipsa de importanta a programelor. Avem partide onomastice, imitatii desucheate, dupa modelul botezurilor care aduc asupra copiilor nume de mari fotbalisti sau porecle de manelisti.
Ideea dupa care in Romania exista social democrati si liberali e continuarea unei vechi aplecari romanesti spre amagirea de sine. E prelungirea sigurantei vesele cu care credeam, in anii ’80, ca utilajele petroliere romanesti sint spaima concurentei, iar masinile noastre de teren sint pindite de spionajul tehnologic occidental.
Sistemul politic romanesc si partidele lui consangvine sint numele de cod ale citorva grupuri care impart, dupa regula unui ospat conflictual, dreptul la exploatare si specula cu resurse: Delta, petrolul, energia, asigurarile, loteria, inzestrarea armatei. Numai si numai in sinul acestui urias talcioc permanent au inteles structura de partide, jocul parlamentar si arbitrajul juridic romanesc.
Si atunci ce a facut Dinu Patriciu? A facut plati catre doua grupuri de exploatare. Primul isi zice social democrat si ride din curtea vilei, in maiou cu Che Guevara. Al doilea e semet, face cu ochiul la traditia Bratienilor si se pipaie, cum se stinge lumina, cu orice purtator de contract de stat. Patriciu n-a platit PSD-ul, ci si-a dovedit buna crestere.
Averea rompetroliera a lui Patriciu a venit spre posesor sub forma si cu viteza unei fleici aruncate din domeniul statului: enorma afacere romano-libiana de la Murzuk. De aici atentiile lui Patriciu catre inginerul de sistem.
Nu exista nimic politic in scandalul Patriciu, cu exceptia unei extraordinare vointe de subversiune a valorilor politice. Efectul e denaturarea totala: un afacerist dubios devine stilpul de sustinere a liberalilor si tiraste partidul intr-o aventura bizara.
Patriciu pleaca, vine, aduna sau risipeste partidul, iar celalalt grup, asa-zisii social democrati, are avantajul ca stie tot, cu un pas inainte. Asta e tot. Pierderile sint enorme. Finalul ni-i arata pe liberali complet rinocerizati, intr-un partid de o lacomie doar un pic mai stilata decit a colegilor social democrati.
Liderii liberali incheie in tromba cerind excluderea lui Patriciu (desi sarutul lor e cald pe talpa stapinului) si, mai mult, vor sa transforme scandalul in pretextul de indepartare a lui Valeriu Stoica.
Adica singurul liberal care vorbeste de ani intregi de doctrina (ziua) si o scrie (noaptea). Autorul tehnic si ideologic al Aliantei D.A., barca in care s-au salvat liberalii dupa dezastrul de patru ani al Conventiei. Deplasarea spre nefiinta a liberalilor e aproape incheiata. Partidul s-a dizolvat in oligarhie.
