CNSAS sufera de boala tuturor institutiilor-cheie din Romania: nu raspunde nimeni pentru deciziile luate in mod individual. In loc sa taxam indivizi necredibili si sanctionabili, omorim o intreaga institutie, discreditind-o la maximum.

Exista o solutie pentru a evita, cit se mai poate, compromiterea definitiva a CNSAS. Cei 11 membri ai Colegiului ar trebui obligati, la fel ca orice instanta, sa-si motiveze public sentintele. De ce cred ca este vitala o astfel de modificare a Legii Ticu? „Judecatorii trecutului“ trebuie responsabilizati pentru deciziile lor. Ce se intimpla acum este complet nefiresc si abuziv.

In cazul judecatoarei Florica Bejinariu avem deja patru verdicte contradictorii. Nu am aflat motivarea lor publica, pentru a sti ce probe noi au intervenit in dosarul sau de natura sa schimbe radical verdictul initial.

Daca am avea acces la motivarea scrisa in fiecare dintre cele patru sentinte, am putea compara si judeca in ce masura membrii Colegiului CNSAS au votat cu buna-credinta sau minati de alte interese. De asemenea, este important sa stim si argumentele celor care fac opinie separata.

Doar asa ii vom putea responsabiliza pe „judecatorii trecutului“: obligindu-i sa-si asume si sa-si explice in mod public deciziile. In prezent, Legea Ticu obliga CNSAS sa-si motiveze deciziile „in fapt si in drept“ si sa le comunice persoanelor interesate. Opiniile separate sint consemnate doar in stenogramele de sedinta. Or, si ele ar trebui consemnate public.

Cita vreme nu vom aseza responsabilitati individuale, CNSAS va fi acuzat in ansamblu pentru toate gaflele, bilbele si voturile cu rea-credinta. Institutia isi va pierde in mod nedrept bruma de credibilitate, in loc sa fie „judecat“ fiecare judecator in parte.

Unii analisti si politicieni se indigneaza: cum adica, destinul unui om sa fie decis prin vot? Negociem ca in Parlament daca cineva a facut sau nu polititie politica? Nici vorba. Comparatia cu Parlamentul o fac tocmai cei care isi doresc sa goleasca de credibilitate deciziile CNSAS, imprimindu-le un puternic caracter politic, deci subiectiv.

CNSAS trebuie obligat sa functioneze ca o entitate administrativa cu atributii jurisdictionale. Pentru asta, va trebui reglementata si abtinerea de la vot, utilizata complet aberant in cazul CNSAS. Cei care se pricep mai bine la legi spun ca CNSAS emite acte administrativ-jurisdictionale, adica sint un inceput de justitie.

De altfel, Colegiul functioneaza aproape ca o instanta: aduna probe, citeza impricinati, ii audiaza, admite sau respinge contestatii etc. Prin urmare, este absolut firesc ca membrii Colegiului sa decida in urma unei deliberari, care poata fi numita, desigur, si vot.

In cazul in care unul dintre ei se afla in conflict de interese, ar trebui sa se recuze, sa nu participe la vot si, eventual, sa fie inlocuit de un supleant. Votul de abtinere poate fi justificat in cazul unui politician. Dar in cazul CNSAS, odata intrat in „completul de judecata“, trebuie sa spui daca e alba sau neagra.

Abtinerea a devenit o noua metoda de a vicia o decizie CNSAS, intrucit sentintele trebuie adoptate, potrivit legii, cu majoritatea celor prezenti. Asa s-a intimplat in cazul lui Dan Voiculescu. Contestatia sa a cazut din cauza celor trei abtineri, iar legalitatea deciziei sta acum sub un mare semn de intrebare, intrucit n-au votat „majoritatea celor prezenti“.

Iar cei trei s-au derobat de orice raspundere. Ce s-ar intimpla daca, prin absurd, toti cei 11 membri se vor abtine cind vor judeca dosarul lui Nastase?

In loc de vaicareli, lamentatii si indignari publice impotriva CNSAS, valul de atacuri impotriva institutiei trebuie curmat rapid, inainte ca pe masa celor 11 „judecatori“ sa ajunga dosarele cu politicieni. Tactica discreditarii e veche, a folosit-o si Vadim Tudor si o vor folosi toti cei cu pete la dosar.

Sigur ca e mai bine sa spui ca institutia functioneaza catastrofal, ca paraziteaza degeaba banii publici si sa ceri desfiintarea ei. Iar acum, cine dracu mai are chef de CNSAS?

Guvernul poate interveni, modificind Legea Ticu, la fel cum a facut-o in februarie prin ordonanta de urgenta. Cauza tuturor relelor si ambiguitatilor, sintagma colaborator al Securitatii „ca politie politica“ trebuie eliminata. La fel ca in cazul magistratilor, ar fi suficient daca adeverinta CNSAS va stabili daca cineva a colaborat sau nu. Punct.

Sa-si publice fiecare dosarul si sa judece cetatenii daca x sau y a facut bine sau rau ca a colaborat. Altminteri, nu vom gasi niciodata formule generale de natura sa defineasca si sa cuprinda mii de cazuri particulare. E o utopie.