In documentele Securitatii care se refereau la crearea si folosirea retelei informative, pentru a se accentua importanta informatorului exista intotdeauna o fraza de inceput, extrem de elocventa, care suna asa: ''Reteaua informativa a aparatului de Securitate constituie mijlocul de baza al activitatii informativ-operative de cunoastere si prevenire pentru realizarea atributiilor specifice in domeniul securitatii statului''.

Cu alte cuvinte, informatorul era pionul de baza, un instrument de care nu se putea lipsi niciun ofiter de securitate, o ''scula'' necesara, cum spuneau chiar securistii. Fara el, Securitatea nici nu putea sa existe, asa cum niciun alt serviciu de informatii, comunist sau occidental, nu ar putea sa-si desfasoare activitatea.

Reteaua informativa a Securitatii era insa complexa, fiind compusa din informatori, persoane de sprijin, rezidenti si gazde ale caselor de intalniri.

Persoanele de sprijin realizau sarcini de supraveghere informativa ori pe linie de filaj, investigatii, tehnica-operativa etc., ele fiind folosite pentru obtinerea informatiilor de prima sesizare despre orice fapte sau situatii care ar fi interesat Securitatea, de la discutiile care aveau loc la coada de la alimentara pana la cele care aveau loc intr-un obiectiv industrial important.

Rezidentul, de regula selectionat din randul rezervistilor Securitatii, tinea legatura cu aproximativ zece persoane de sprijin de la care primea aceste informatii in conditii de conspirativitate si pe care le preda ofiterului de securitate.

Apoi, gazda casei de intalniri, ultima veriga a acestui lant, era persoana care accepta sa puna la dispozitie Securitatii in mod secret o incapere din locuinta sa ori de la locul de munca pentru ca ofiterul sa se poata intalni cu informatorii ori persoanele de sprijin din retea.

In general, cam asta era structura retelei informative a Securitatii, fiecare element fiind parte a unui proces complex, care se realiza pe etape. Informatorul era recrutat dupa o minutioasa verificare, ceea ce presupunea un dosar de urmarire informativa.

De aceea avem astazi politicieni care, desi au fost informatori, evita sa vorbeasca despre aceasta activitate, laudandu-se cu notele informative pe care le-au dat altii despre ei in momentul cand erau verificati.

Odata incheiata verificarea, se stabileau modalitatile concrete ale recrutarii si, bineinteles, urma recrutarea. De cele mai multe ori, pentru ca erau rodati la vrajeala, securistii isi racolau informatorii in urma unui discurs patriotic: tara trebuie aparata de unguri, de sovietici, de retelele teroriste ale arabilor etc.

Alteori, daca victima era nepasatoare la acest discurs, urma santajul. Nu se poate ca victima sa nu fi facut ceva ilegal intr-o tara plina de restrictii, iar daca intr-adevar nu facuse, securistii puteau oricand inscena ceva, folosindu-se pentru recrutare asa-numita ''baza compromitatoare''.

Nu in ultimul rand, se promiteau avantaje materiale, o slujba mai buna sau un apartament cu trei camere in locul garsonierei. Oricare era metoda, exista un singur scop: recrutarea.

Din acel moment, pe baza unui grafic de intalniri, securistul si informatorul lui se intalneau in casele conspirative, o data sau de doua ori pe luna, atunci cand casa conspirativa nu era ocupata de gagicile aduse de securisti pentru parangheliile de la care nu lipseau bautura si mancarea.

Si, uite asa, scula securistilor trecea la treaba, fiind folosita nu doar de o directie anume a Securitatii, ci de mai toate, in functie de nevoile pe care le aveau.

In notele informative se scriau adesea lucruri grosolane, murdare, multe inventate si indecente, pentru ca pe securisti ii interesa in mod deosebit viata privata a victimei, iar informatorul se conforma, fiind instruit sa intre in intimitatea acesteia, sa-i afle slabiciunile: o fi betiv? Sau afemeiat?

Despre toate acestea s-a tot scris in ultimii ani. Discutia, din pacate, a alunecat catre ''politia politica'', sintagma nefericita introdusa in lege de Corneliu Turianu, parca special sa ofere protectie politicienilor prinsi cu angajamentul semnat. De fapt, munca informatorilor s-a suprapus de minune cu politia politica. Justificarile lor de astazi nu au nicio greutate.