Celor doua Romanii, despre care vorbea Adrian Nastase imediat dupa alegeri, le corespund, in mod cert, cele doua Capitale. Una ravisanta, a oamenilor cu bani care locuiesc in vile impozante si au masini ultimul racnet, si o alta mizerabila, cu locuitori ce stau in „cutii de chibrituri” si isi petrec timpul spargand seminte pe ritm de manele in fata blocului.
Una cu bucuresteni care habar n-au cat costa un bilet de tramvai sau un covrig cu sare si mac, alta cu amarati care se inghesuie zi de zi in autobuze hodorogite, in care pute si unde e bine sa-ti feresti buzunarele si geanta. Ambele vor intra, probabil pe 1 ianuarie 2007, in aceeasi Uniune Europeana.
Printre vile, nimeni nu circula pe jos
Nordul Bucurestiului, la pranz. Din Pipera pana-n Voluntari, sute de vile colorate in portocaliu, galben, rosu sau albastru, cu cate doua etaje si zeci de camere, cu gradini pline de leandri si trandafiri, cu piscine si spatii de joaca pentru copii.
La umbra copacilor din curte, la orice ora din zi si din noapte, sta un paznic cu alura de om important. Baneasa Rezident Park, Victoria Park, Baneasa Rezidential, Complex Rezidential Amfiteatru.
Unul langa altul, mini- cartierele de lux aduna casute cochete si cladiri kitschoase. Pe trotuare, nu-i tipenie de om: toata lumea are cel putin o masina. Si nu Dacia 1300.
Cafeaua se soarbe in costum de firma
Autobuzul Mercedes 131, deocam-data fara aer conditionat, ma lasa in statia Piata Dorobantilor. La strada, restaurante discrete si cafenele co-chete, in care-si fumeaza pipa oameni de afaceri la patru ace, vorbind la telefon sau rasfoind presa.
Ceva mai multa agitatie in piata. „Va servim cu ananas, domnisoara?”, ma imbie o vanzatoare cocheta. „380.000 de lei vechi kilogramul”. De la Romana pana la Unirii, via Universitate, pe o parte si pe alta a bulevardului stau inghesuite magazinele cu haine branduite, mobila de lux si show-room-urile de autoturisme si motociclete, animate de o lume pestrita.
„Fai, ce-as manca o gogoasa!”
Traversez Splaiul Unirii ca sa iau tramvaiul 32. Refugiul e plin de oameni. Odata sosit tramvaiul roz, usile sunt luate cu asalt. Scaunele sunt prea putine, la fel si aerul bun de respirat.
Trei cucoane cu buzele conturate strident se intorc de la munca. „Fai, ce- as manca o gogoasa!”, schimba una din ele discutia despre „concediul luat pe bilete”, care a ajuns-o la 8.500.000 de lei pentru trei persoane. Discutia se sparge la statia Piata Rahova, unde coboara jumatate dintre calatori.
„Ia hartia, ia buretele!”, „Chiloti de dama, doi la zece mii!”, „Papuci cu spuma pe toate marimile”, te imbie vocile de pe trotuar. Manelele anima atmosfera si miroase a mititei.
