Iar cand parintele Marchis joaca fariseic regretul ("Mi-a parut rau, am cerut iertare ca am vorbit cu Securitatea"), parca intrezaresc ranjetul pe dinauntru al unui pui de Satana.
Presedintele Basescu recomanda judecarea cu blandete a preotilor-turnatori, caci Biserica "a trebuit sa supravietuiasca" in vremurile grele ale comunismului ateist. Ca mai mereu cand e vorba de chestiuni morale esentiale, dl. Basescu greseste. Preotii sunt poate singura categorie sociala unde colaborarea cu Securitatea e de neinteles si de neiertat.
Pot sa inteleg, desi nu aprob, dorinta unei tinere asistente-suplinitoare de a nu ajunge sa predea prin vreun fund de tara - si de aici compromisul. Pot sa inteleg, desi nu aprob, ca un sportiv care si-a castigat painea si gloria dand cu racheta sau cu piciorul in minge a turnat fara mari apasari ca sa poata juca afara.
Pot sa inteleg, desi nu aprob, ca pentru un comandant de nava era in fisa postului "sa vada Securitatea la fata", cum zice dl. presedinte, sau sa fie Securitatea insasi. Biserica insa este singura institutie divino-umana din societatea omeneasca. Singurul angajament pe care il poate avea un preot este juramantul de credinta fata de Biserica.
Preotul nu poate sluji decat pe Dumnezeu Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. In acest caz, nu mai e de discutat daca a facut politie politica sau nu. Simpla semnatura pusa pe un angajament, si mai ales pe unul secret, cu o institutie a statului, si mai ales cu una militarizata, ii anuleaza purtatorului hainei lui Iisus calitatea de preot.
Angajandu-se sa nu marturiseasca nimanui aceasta legatura, el savarseste cu voie pacatul minciunii. Sufletul lui nu mai e curat ca lacrima, nu mai poate apartine lui Hristos, o bucata din el e data Satanei. Si diavolul nu e numai Securitatea, e si inlauntrul preotului.
Cum mai poate fi numit parinte si cel mai umil popa de tara care a facut asta, darmite un episcop sau un mitropolit? Cum mai poate el sa predice credinciosilor si sa primeasca spovedaniile lor? Nu poti sa slujesti si lui Dumnezeu, si lui Mamona, spune Sfanta Scriptura.
La ce biserica se gandeste presedintele Basescu cand vorbeste de supravietuire? La bisericile de piatra sau lemn, la slujbele de nunta, botez si inmormantare, la datul cu pamatuful prin casa de Craciun si de Pasti. Astea sunt bine mersi.
Dar oare datoria sfanta a preotilor nu era sa tina aprinsa flacara Bisericii nevazute a lui Hristos? Sa apere de brutalitatea atee grauntele de Dumnezeu din fiecare? Sa lupte pe viata si pe moarte cu Diavolul, nu sa se faca frate cu el ca sa treaca tot felul de punti? La vremuri grele, Biserica trebuie sa dea unei tari oameni pe masura.
Dintotdeauna Biserica Ortodoxa Romana, pana la tronul ceresc al lui Dumnezeu, s-a tolanit cu multumire pe langa scaunul puterii lumesti. I-a placut sa se amestece cu conducerea statului, sa faca politica, sa se aleaga cu profit. Nici cand zisul stat s-a transformat in iadul rosu, preafericitii nu si-au putut schimba naravul.
Nu-i cred pe ierarhii care declara ca, in anii '70 si '80, au fost amenintati si siliti de Securitate sa colaboreze, banuiesc ca au semnat si colaborat fara mari framantari, ca de la uniforma la uniforma.
Nu doresc raspopiri in serie pe teritoriul Romaniei. Nu cred ca e nevoie ca preotii-turnatori sa fie huiduiti sau blestemati. Se poate insa merge cu adevarat inainte fara recunoastere si fara cainta?
Romania dosariadei arata ca un camion de circ impotmolit in noroi. Soferul accelereaza, incearca inainte, pe urma se arunca inapoi bagand marsarier, face balans, roteste volanul pe loc, iar rotile patineaza din greu, fara sa inainteze un centimetru, dar aruncand trambe de noroi in toate partile.
Poate ca ar lua-o din loc intr-un tarziu daca Biserica ar avea taria sa rosteasca peste tara un "Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma..." si sa vina, dezbracata de vesmintele stralucitoare, la spovedanie in fata romanilor care cred in ea. ctp@gandul.info
