Se spune ca politica este domeniul paradoxal in care nu exista imposibil. „Niciodata sa nu spui niciodata cand e vorba de politicieni”, ni se recomanda cu un zambet ce trimite de regula la functii si la bani.
Pornind de la principiul ca ratiunea de a exista a unui partid politic este sa ajunga la putere, pur teoretic, PD si PSD pot depasi rivalitatea din ultimii 14 ani - incetatenita deja pentru militantii partidelor si pentru electorat - si incheia o intelegere al carei scop sa fie guvernarea.
Cuvinte mari, din acelea folosite pentru a legitima minciuna, compromisul, se pot gasi: PNL a tradat principiile Aliantei, PSD s-a curatat, o cere interesul national, UE americanii, o forta superioara, bunul Dumnezeu etc. Asta daca intelegem ca, prin gestul de a numi un membru al PSD la sefia SRI, Traian Basescu peteste PSD pentru democrati.
Asa cum il descifreaza public falanga Oprescu din partidul condus de Mircea Geoana si liberalii. Dar tocmai faptul ca Basescu a devenit marul discordiei in PSD si PSD in Alianta dovedeste ca apropierea nu este posibila.
Altfel de ce ar folosi Sorin Oprescu si Calin Popescu-Tariceanu presupusa intelegere PD-PSD in campaniile lor de imagine, daca nu ar sti deja ca formula este inadmisibila pentru militantii celor doua formatiuni, in buna masura si pentru propriile electorate.
Dupa nominalizarea lui George Maior, mai multi lideri ai PSD au avertizat ca alipirea lui Traian Basescu de PSD nu e buna pentru partid. „PSD mai si pierde un pic”, a avertizat de cateva ori secretarul general Miron Mitrea intr-o emisiune la Realitatea TV.
La Antena 3, Adrian Nastase ataca pe fata conducerea partidului ca nu-si asuma rolul de opozitie acceptand oferta, iar Oprescu isi intreba sefii politici „cum se va duce el sa explice poporului pesedist” ca s-au aliat cu aceia care l-au prigonit prin justitie si din administratie.
Sorin Oprescu si Adrian Nastase exploateaza electoral momentul, mirosind ca pot castiga batalia interna doar folosindu-l ca sperietoare pentru „poporul pesedist” pe Traian Basescu.
Electoratul Aliantei se manifesta in oglinda: o asociere, fie si simbolica cu diabolizatul PSD ridica febra alegatorilor lui Traian Basescu si ii face sa priveasca mai atent spre Calin Popescu-Tariceanu, liberal, european, partizanul deconspirarii si decomunizarii.
Daca Sorin Oprescu are sanse sa castige cel putin atentia militantilor PSD, daca nu si voturi la congresul de anul viitor, seful liberalilor are o problema, pe Dinu Patriciu care a sponsorizat cu un camion de bani fostul partid de guvernamant si a militat consecvent si public pentru o alianta PNL-PSD.
Alianta PD-PSD nu este posibila deocamdata pentru ca partidele nu s-au retras din retorica razboinica (dictionarul politic romanesc este plin de cuvinte conflictuale).
Electoratele, al Aliantei, respectiv al PSD, se hranesc din aceste antagonisme, opteaza in functie de ele (vezi votul negativ), nu se aseamana deloc cu alegatorii Uniunii Crestin Democrate, respectiv ai Partidului Social-Democrat din Germania.
De aceea numirea lui George Maior la SRI nu poate fi considerata o pregatire a celor doua electorate, inca puternic polarizate, pentru o alianta de guvernare imediata. La o analiza ce pierde/ce castiga PD si PSD, amandoua vor constata ca stricaciunile sunt mai mari decat beneficiile. Ceea ce politicienilor li se pare posibil si acceptabil, electoratului nu. Si alegerile bat la usa.
