oana Lupea: "Traian Basescu lasa impresia insa ca nu are nevoie de un Kissinger prin preajma. Nu putini lideri cred despre sine ca au viziune pentru toti si toate, o greseala majora care i-a costat politic, chiar si alegerile".
Este Presedintia Romaniei un loc de munca imposibil? O scurta trecere in revista a demisiilor (cinci) si angajarilor (zero) la Administratia Prezidentiala asa ar sugera, desi, teoretic, a lucra pentru seful statului nu poate fi decat onorabil.
Din echipa initiala a mai ramas doar Adriana Saftoiu, consilierul prezidential pe probleme de comunicare. Traian Basescu are doua posturi de consilier prezidential libere, la departamentele politic si economic, iar cel de sef de cancelarie suspina dupa Elena Udrea, ca in anecdota cu fotoliul pe care a stat Marilyn Monroe.
Daca domeniile cele mai importante sunt neacoperite, Basescu beneficiaza peste masura de consiliere pe probleme de sport de la doi consilieri de stat, cel putin asta rezulta din organigrama.
Nepotrivire de caracter cu presedintele la Andrei Plesu, frustrarea profesionala a Renatei Weber aflata intr-o relatie de rivalitate cu Monica Macovei, Cocos si barfele pe seama Elenei Udrea, sefia SIE acordata lui Claudiu Saftoiu si incompatibilitate de imagine cu Theodor Stolojan, angajat in cruciada politica impotriva premierului Tariceanu, acestea sunt motivele oficiale si neoficiale ale despartirilor de Traian Basescu.
Plecarea unora nu este o mare pierdere pentru expertiza presedintelui (Elena Udrea), dar nici pastrarea pe pozitii a altora. Spre exemplu, este neclara contributia generalului Constantin Degeratu la proiectele si strategiile in domeniul sigurantei nationale.
Dar si a celuilalt general, Sergiu Medar, la functionarea efectiva a Comunitatii Nationale de Informatii, deocamdata doar o fictiune institutionala; daca omul sfinteste locul, atunci un profesionist cu viziune poate da continut unor forme goale.
Problema lui Traian Basescu nu este doar organigrama svaiter a administratiei, ci si realitatea observabila de la distanta ca s-a inconjurat de tehnocrati, cum a fost pana ieri si Theodor Stolojan, a carui viziune politica este continuta integral in discursul de lansare a Platformei de la Pitesti.
Chiar daca Anca Ilinoiu are o expertiza de apreciat in relatii internationale, cuantificabila in discursurile si strategiile de politica externa, nu este Henry Kissinger. Traian Basescu lasa impresia insa ca nu are nevoie de un Kissinger prin preajma.
Nu putini lideri cred despre sine ca au viziune pentru toti si toate, o greseala majora care i-a costat politic, chiar si alegerile. Un exemplu, poate nu cel mai relevant, dar la indemana, fostul premier maghiar Orban Viktor.
El i-a indepartat din cercul de consilieri pe politicienii care au probat ca inteleg si interpreteaza corect fenomenele politice, economice si sociale din societatea maghiara.
Seful statului corespunde portretului de lider puternic impermeabil la sfaturi, din prea multa incredere in posibilitatile sale si neincredere in buna-credinta a celorlalti.
Faima - la care s-a lucrat temeinic si profesionist - de impulsiv si mitic, de generator de dezordine si criza, creeaza Administratiei Prezidentiale o dificultate in plus in recrutarea unor consilieri cu viziune in mediul politic sau civic.
