"Aventura in media a redactorului-sef de la "Gazeta Sporturilor", Catalin Tolontan, s-a lasat cu invataminte."
Poate mai importante decat ale altora, tinand cont ca acesta tocmai a refuzat o oferta fabuloasa financiar, se zvoneste ca un milion de euro, de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, patronul trustului Realitatea TV.
Invatamintele se refera la puterea insidioasa a brandurilor si le-a tras insusi Tolontan, cu voce tare, de altfel, ideea razboiului dintre branduri si oameni ii apartine. Un brand l-a invins o data pe jurnalist, dar tot el si pe Sorin Ovidiu Vintu, mult prea obisnuit cu oamenii si slabiciunile lor.
Brandul este icon, imagine si idol deopotriva, are armate de supusi, creatori, cosmeticieni, strategi, luptatori, poarta razboaie nimicitoare cu alte branduri pentru piata, supune prin seductie; marketingul postmodern ia locul filosofiei.
La intrebarea cine pe cine a facut, omul brandul sau brandul pe om, nu mai exista raspuns. Oamenii sunt doar actori in lumea brandurilor, eroii principali sunt chiar ele, care le supravietuiesc.
Dar care este istoria lui Catalin Tolontan cu Brandul? Plecarea lui si a echipei de jurnalisti pe care a condus-o de la "ProSport" la "Gazeta Sporturilor" a provocat poate cea mai incrancenata lupta din media romaneasca.
Creatorii "ProSport" au fost pusi in situatia de a infrunta brandul "ProSport". Prima solutie a fost sa faca din "echipa "ProSport"" un brand pentru ca, nu-i asa, numai astfel ar fi putut castiga. Numai ca noul brand se referea la cel original, motiv pentru care ultimul a devenit si mai puternic.
Razboiul nu s-a incheiat, "Gazeta Sporturilor" a reusit deocamdata, cu mari eforturi umane si financiare, sa stabileasca un echilibru in raportul de forte de pe piata.
"Evenimentul zilei" condus de Cornel Nistorescu si Dan Turturica a trait aceeasi experienta amara, iar "echipa "Libertatea"", care a parasit recent redactia, va fi obligata foarte curand sa-si masoare puterile cu brandul pe care l-a creat.
Din confruntarea cu "ProSport" a iesit un nou brand, Tolontan, foarte pretios, pe care Sorin Ovidiu Vintu si-a dorit sa-l aiba in colectia lui de "marci": Turcescu, Hurezeanu, C.T. Popescu, Liiceanu, Plesu etc.
A supralicitat si a pierdut pentru ca a mizat pe bani, adica pe o nevoie omeneasca. Ofertarea si reofertarea lui Catalin Tolontan i-a intarit brandul personal.
La sfarsit, raspunsul la intrebarea de ce i-a spus "nu" lui SOV va conta prea putin, chiar daca el a insistat ca motivul nu este legat de imaginea lui SOV, de moralitate pana la urma, ci de propriul lui proiect in media.
Tolontan a devenit "cel care a refuzat de la SOV un milion de euro". Exista presa si in afara lui SOV, au gandit multi, respingerea conturand o noua dimensiune pentru brandul Tolontan de care redactorul-sef al "Gazetei" este perfect constient.
Episodul cu SOV va deveni legenda, "de necumparat", Tolontan si-a crescut valoarea in piata. SOV a tratat afacerea cu un om, cand trebuia sa se raporteze ca la un brand, ce-i drept mai neobisnuit, pentru ca are alte instrumente de autopromovare decat televiziunea, mult prea facila.
