Ioana Lupea: ""A fost sau n-a fost" e mai mult decat un film, asa cum Vasluiul lui Corneliu Porumboiu este mai mult decat un oras de provincie din Romania."

A fost sau n-a fost” e mai mult decat un film, asa cum Vasluiul lui Corneliu Porumboiu este mai mult decat un oras de provincie din Romania.

E chiar Romania, comic-amara, mai mult Vaslui decat Timisoara si Bucuresti, trecuta prin Revolutie ca printr-un vis de iarna; „sfanta noastra Revolutie” caricaturizata de comisiile de cercetare, festivitati, institutele lui Iliescu, emisiunile omagiale si de reconstituire.

Filmul lui Porumboiu este esenta acestor tribulatii publice ale „evenimentelor din decembrie ‘89”, supralicitate pana la stereotipie, saturatie si gaunosenie. Concret, o dezbatere TV de provincie in care pensionarul Piscoci, profesorul Manescu si moderatorul Jderescu incearca sa afle daca a fost sau n-a fost revolutie la Vaslui.

Nu raspunde intrebarii, repetate obsedant in media timp de 16 ani, si nici nu-si propune, din moment ce dilema a existat pentru cei mai multi doar ca ecou al interogatiei politizate la televizor, de dinaintea fiecarui Craciun postcomunist.

Derizoriul incepe cu pseudohamletianul „a fost sau n-a fost” pus in gura semidoctotului solemn Jderescu, care-si incheie emisiunile cu un citat din Platon. O revolutie la televizor nu poate fi rezolvata decat acolo, in talk-show-ul parodiat demential de Porumboiu jumatate din film, cu un Jderescu arbitru intre partizanii lui „a fost” si cei ai lui „n-a fost”.

Porumboiu ne deschide ochii asupra mutatiei suferite de tema revolutiei in discursul nostru: „marile mistere” sunt sporovaieli amicale si polemici alcoolizate din jurul adevaratei intrebari fundamentale, „ce-ai facut de Revolutie?”.

„Ce-ai facut de Revolutie” a inlocuit „ce-ai facut de cutremur” si ne imparte pe toti in doua categorii, in Piscoci si in Manesti.

Avem amintiri personale, istoria subiectiva a subordonat-o pe cea oficiala, teroristii, securistii, Ceausescu, Iliescu au devenit personaje secundare pe langa nevasta suparata a lui Piscoci, care facea curatenie prin casa in timpul mitingului din fata Comitetului Central.

Revolutia s-a transformat in nostalgia Revolutiei, un proces psihologic accelerat de lipsa de substanta a oricarei discutii pe tema data. Rasul din sala de proiectie este pana la urma autoironic, ridica acul de pe placa de pick-up zgariata. Restul e tacere, ca-n Vasluiul lui Porumboiu la caderea noptii.

„A fost sau n-a fost” revizuieste nu numai discursul artistic, dar si cel public in legatura cu Revolutia din decembrie ‘89. Il scoate definitiv din registrul scrasnit din dinti prin umor. In fond nu ne amuzam pe seama Revolutiei, unde au murit oameni, ci in contul a ceea ce spunem, credem, suntem in raport cu acest eveniment.

Ar trebui vazut si revazut si de eroul politic al acelor zile, Ion Iliescu. Poate si de Petre Roman: disputa cu privire la prezenta lui Manescu in Piata Sfatului Popular inainte de 12.08 aminteste mult de certurile din studiourile televiziunii publice cu subiectul „a fost Petre Roman pe baricada de la Inter”.

Cadrele statice cu orasul Vaslui - blocuri insalubre, strazi desfundate, felinare comuniste - de la inceputul si sfarsitul filmului, trimit parca la un alt film - „American beauty”. Un fel de „Romanian beauty”.