Adrian Nastase a fost, pina la caderea sa de meteorit oriental, omul politic prin excelenta.

Averea lui, etalata public, intr-o faimoasa degustare tv, a crescut si a dospit intr-un serai umbros pina la greata. Si politic. Lumea epocii Nastase a fost, cel putin intre 2000 si 2004, triumful politicii transformate in putere de absorbtie si coruptie.

Totul, dar absolut totul, de la relatia cu o Uniune Europeana intermediata de Verheugen aducatorul de firman, la postul de sef de gara nevazuta din goana trenului, s-a varsat intre baierile moi ale formulei: cumpara si lasa-te cumparat. Politica de stat, aceasta epoca de perditie democratica aproape totala n-a mai lasat decit sansa unui proces politic.

Cum anume mai poate fi lichidata sau macar avertizata apoteoza coruptiei, daca nu printr-un proces politic?

In acest sens si numai in acest sens, care descrie mai curind un posibil atac revolutionar asupra unei suprastructuri catastrofale, e procesul Nastase un act motivat politic. Impricinatul si fostii sai colegi de ghidusii oligarhice din PSD se vor plinge de presiuni politice, de razbunari dictate unei justitii obediente, pe firul scurt. Nu e exclus, dar nici nu are foarte mare importanta.

Justitia romana nu e in pozitia unei zine imbiate la pacat, iar aceasta lipsa pe deplin suburbana de inocenta a fost cladita de cei care depling, astazi, politizarea Justitiei. Pe scurt, datoram nucleului PSD distrugerea Justitiei sau, istoriceste mai exact, constituirea unei puteri judecatoresti cu rol alternativ de mascarici si rindas.

Ion Iliescu ar trebui sa taca studios, cu nasul infundat in dosarul iunie ’90.

O lunga traditie de automatism mucalit ii face pe politicienii nostri sa descopere, in instanta, ca sint victimele unor procese politice. Patriciu e detinatorul trofeului, dar nu e neaparat singurul absolvent al inaltei scoli de psihoza persecutiei. Traian Basescu insusi a vorbit, pe cind era alergat prin primarie de portarei cu citatii, despre politizarea Justitiei.

Fara indoiala de multe ori, de cele mai multe ori, procesele sau neinceperea urmaririi penale au demarat sau au lesinat brusc in urma vreunui telefon sau a unei soapte bine plasate. Stie domnul Tariceanu. Insa cazul Nastase e altceva: testul de care atirna viitoarea plasare a Justitiei in sau in afara puterii de judecata autonoma.

De asemenea, si poate mult mai important, un prag istoric, o ruptura de convingerea populara dupa care coruptia absoluta da putere absoluta, ca indrazneala dementa a hotiei da roade si aduce succes social, recunoastere si desavirsirea persoanei. Priviti „Top 300“. Nu veti gasi acolo nici unul dintre cei 10 mari romani pe care ii vor vina clasamentele televiziunilor, in 2066.

Cazul Nastase e fertil. Pina si o Justitie politizata va putea face exercitiul integral al analizei de sistem. Harta coruptiei de stat isi asteapta exploratorul, intre copertele plesnind de volum ale Dosarului Nastase. In al doilea rind, exemplul unui proces dus pina la capat, si nu eternizat in mistica procedurala, va trimite semnalul unei normalizari de principiu.

Vestea va fi bine primita in lumea noilor nostri colegi de Uniune Europeana (cu posibila exceptie a Italiei) si va aseza o pilda mai optimista in uriasa colectie de fabule resemnate pe care le folosesc romanii in discutiile despre putere.

Procesul Nastase nu trebuie sa fie preambulul unui linsaj. Nu e nevoie de asa ceva. Caci, pentru prima oara in istoria relatiilor dubioase ale Justitiei cu demnitarii romani, sistemul porneste in dezavantaj. Lacomia lui Adrian si a Danei au dimensiuni legendare. De aici reflexul imediat al comentatorilor care s-au grabit sa trimita postum, la imaginea cuplului Ceausescu.

Prezumtia de nevinovatie e formal intacta, insa Adrian si Dana Nastase au facut din ea o simpla ipoteza, un artificiu de care instanta va tine cont, dar societatea nu poate decit sa rida cu un rictus disputat de ura si de invidie.

Cazul Nastase are ceva atit de scandalos si de profund incit a strins toate datele unui proces in care, inevitabil, Justitia va judeca mentalitatile, radacinile, psihologia si viciile care au cladit un sistem. Palmaresul Romaniei oficiale. Si politice.