Cristian Tudor Popescu a mai dat un interviu dupa demisia din CRP, pe care am putea s-o numim rautacios “demterviu” sau “intermisie”. De data asta, interviul apare in Catavencu de maine. Un pic induiosator modul cum CTP incearca sa explice ca a lua bani de la Vintu pentru o emisiune e altceva decat a-i vinde lui Vintu un ziar ca “Gandul”.
Afirmatiile de mai la vale ale lui CTP, cum ca el ia bani cat un inginer sau profesor - ori ceva mai mult - nu cred in schimb ca induioseaza inginerii si profesorii din tara asta. Daca nu cumva e vorba de ingineri de la Microsoft sau mai stiu eu ce.
Cristian Tudor Popescu: "Sirbu, raul cel mai mic, intre Vintu si Patriciu"
Director Gandul. Editorialist. Realizator, impreuna cu Emil Hurezeanu, al emisiunii Cap si pajura la Realitatea Tv. Proaspat demisionar de la presedintia Clubului Roman de Presa. In biroul sau vorbeste despre Sirbu-Vintu-Patriciu. Despre cum isi stabileste pretul pe piata media. Despre mita suprema: bani pentru a face literatura.
Sirbu sau Vintu sau Patriciu
Reporter: La un moment dat, Gandul si Academia Catavencu aveau o dilema. Vintu sau Sirbu.
Cristian Tudor Popescu: Si voi? N-am stiut.
Rep.: De ce ati ales Sirbu?
C.T.P.: Vremea ziarului care functiona de unul singur, care reusea sa se sustina, a apus definitiv. Am ales solutia Adrian Sirbu fiindca, spre deosebire de toti ceilalti investitori, Adrian Sirbu este un om de media autentic, un om care si-a construit trustul si si-a adunat banii numai din media.
Rep.: Moralitatea a avut vreun rol?
C.T.P.: Dom’le, Sirbu nu se duce pe la Parchet, ceilalti se cam duc.
Rep.: El e greu platitor de taxe la stat.
C.T.P.: Da, numai ca in acest moment el este cu datoriile platite. Acum are niste datorii pe la Buftea, pe unde face filme. Chestia aia nu ma prea priveste.
Rep.: Sirbu era raul cel mai mic?
C.T.P.: Da, era cea mai normala solutie din punctul de vedere al meseriei de gazetar, daca vrei sa ti-o faci onest.
Rep.: Vintu nu e onorabil?
C.T.P.: Vintu nu si-a facut banii din presa si nu este un om de presa. Vintu, dupa parerea mea, nu a avut investitii prea fericite in presa. Mi s-a parut, din contra, ca a tocat multi bani degeaba.
Rep.: A atirnat in decizia dumneavoastra si scandalul FNI?
C.T.P.: Sigur, cum sa nu aiba importanta? Scandalul FNI reprezinta o marca greu de despartit. Sint ingemanate FNI-ul si Sorin Ovidiu Vintu.
Rep.: Patriciu?
C.T.P.: De la Patriciu nu am avut atunci o oferta concreta. E lesne de ghicit cum s-ar fi putut merge si pe aceasta solutie. Daca Vintu a mai avut actiuni pe la Academia Catavencu, daca a fost implicat prin diverse chestiuni media, Patriciu vine din petrol, din zona speculatiilor bursiere, iar dupa cum arata actele de acuzare, frauduloase. Optiunea Patriciu nu se putea s-o avem.
Nu vine din presa si nu stiu ce intelege Patriciu sa faca in continuare cu presa.
Emisiunea de la Realitatea Tv
Rep.: Sinteti colaborator extern la postul lui Vintu. Cum se impaca intransigenta dumneavoastra cu banul de la Realitatea TV?
C.T.P.: Care ban, dom’le? Sinteti ceva de groaza, dom’le! Domnule Istodor, doriti sa nu mai fac emisiunea aia? Dumneavoastra doriti ca eu sa mai fac aceasta emisiune?
Rep.: Eu vreau.
C.T.P.: C.T.P.: Mai departe.
Rep.: Cum se impaca?
C.T.P.: Se impaca foarte bine.
Rep.: Banii lui Vintu nu au trecut?
C.T.P.: Ce treaba am eu cu banii lui Vintu? Eu nu sint angajatul lui. Nu am nici o treaba. Eu nu am venit cu ziarul la el. Eu sint la postul acela, un post jurnalistic, un post in pletora de televiziuni de divertisment care inunda Romania. Eu sint acolo jurnalist. Nu sint clovn, nu sint entertainer. Asta e postul unde pot sa-mi fac meseria. In alta parte e mai greu.
Ca postul e al lui Vintu, e alta treaba. Eu nu fac strategii acolo, nu particip la sedinte. Eu vin si plec de la emisiune. Iar suma de bani pe care o iau este o suma modesta si corecta.
Rep.: Nu e o amnezie in sistemul dumneavoastra de valori?
C.T.P.: Nu. Nu. Nu fac niciodata lucrul asta. Daca va aparea un sindicat al ziaristilor, un organism puternic, fundamental diferit de Clubul Roman de Presa, iar acest sindicat imi va spune mie ca nu e bine ce fac, deontologic, eu nu mai fac emisiunea.
Rep.: Mie imi place, dar parca nu se impaca cu principiile dumneavoastra. Iar lucrul, daca place, trece de judecati mari sau mici... cit ia, cum ia.
C.T.P.: Domnule Istodor, eu nu am luat in viata mea un leu mai mult decit meritam.
Pretul lui C.T. Popescu
Rep.: Si cum v-ati pus pretul corect?
C.T.P.: Si mi s-au oferit sume la care poti sa-ti pierzi judecata.
Rep.: Cum reusiti, totusi, sa va stabiliti pretul?
C.T.P.: Pai, asa ma gindesc eu. Imi fac o socoteala in cap, cam cit ia un inginer ca si mine, cit ia un profesor ca si mine...
Rep.: Nu cred ca va coboriti la doctori si la ingineri...
C.T.P.: Ba da, dom’le. Fiindca in viata mea, inainte de a fi jurnalist, am fost inginer si am fost profesor. Cunosc viata acestor categorii profesionale. O sa-mi spuneti ca sint stingist, batut in cap, comunist. Sigur, eu cistig mai mult decit ei, da’ niciodata indecent de mult.
Ziaristul abtibild
Rep.: Cum de ne-au cumparat pe toti, cu stil sau fara, cu fulgi cu tot?
C.T.P.: Asta depinde de om, mai, Eugen. Asta nu e chestie de jurnalism. E chestie de educatie, de mediul in care ai crescut. Eu sint un om crescut de maica-mea, fara tata, si am fost crescut cu constiinta faptului ca nu e cazul astazi sa risipesc ce am, fiindca miine s-ar putea sa nu mai am nimic. Am fost educat auster.
In momentul in care se acumuleaza in jurul meu bani sau bunuri, am o reactie de respingere. Am o masina, da? Are patru roti, ma duce unde am nevoie.
Rep.: Tot Dacia aia veche?
C.T.P.: Nu, una noua. Luata acum doi ani. Este a doua masina din viata. Merge. De ce sa-mi inventez o nevoie? Pe mine nu ma intereseaza sa am lucruri pe care nu le au si alti oameni.
Rep.: Noi, presarii, sintem colectionati de oamenii cu bani.
C.T.P.: Da, exista in presa de astazi oameni care se gindesc la ei insisi ca la o marfa. Se autopretaluiesc si se baga in circuitul bani-marfa-bani.
Rep.: Daca nu aduci sharemarket si shareprofit, afara.
C.T.P.: Da, da, da. Eu ca scriitor sint de o aroganta absoluta, putin imi pasa de cititorul-tinta. Eu am scris literatura pentru ca, tot citind, nu am gasit niste carti. Lipseau niste carti din ceea ce citisem. Atunci am scris niste carti ca sa le citesc tot eu. Asta sint ca scriitor. Ca gazetar trebuie sa-mi vad cititorul. Aici, am comis insa abateri grave de la principiul acesta.
Am scris in multe momente dupa cum ma taia pe mine capul. De aceea, nu recomand sa ma imite cei tineri. Fiindca asta e un dans pe muchie de cutit, iar sansele de a te prabusi sint peste nouazeci la suta. Acum, gazetarul nu mai are interior. E o faptura bidimensionala, e un ziarist abtibild, care se lipeste pe ce parbriz e nevoie.
E nevoie in stilul ala, e nevoie sa scriem pentru femei intre doua virste, gospodine. Asa se profileaza acum. E ca la cizmarie. Poftiti o cizma, luati o gheata. Un ziarist e ca un prestator cu materialul clientului. Atunci, un astfel de gazetar e mult mai usor de cumparat. Nu vreau sa fiu moralizator aici, asta e fenomenul.
Si mai e ceva, Ipingescu si Titirca considerau sfinta bucata aia de hirtie prin care se vedeau copacii patriei. Or, acum, atitudinea asta nu mai exista. Ziarul e un produs dispensabil. L-ai cumparat, l-ai folosit. Ca pe un hamburger, ca pe o cola. L-ai aruncat.
Nu e nu. Nu candidat la presedintie. Nu politica
Rep.: Va jurati pe ce aveti mai sfint ca nu candidati la presedintia Romaniei?
C.T.P.: Domnule Istodor, eu nu am vocatia asta. Politicianul se jura pe ma-sa, pe ochii lui, “sa ajung la capul podului cu minusita intinsa”. Eu nu fac asa ceva, dom’le. Nu e nu. Sec. Nu voi intra in politica niciodata. Nu vreau sa intru in lumea politica. Eu ramin in lumea mea a gazetariei, nu stiu daca voi ramine in ea pina la sfirsitul vietii, insa. Stiti, mi-a oferit o persoana nu foarte culturala, asa mita suprema....
Rep.: Cit?
C.T.P.: Nu conteaza. Conteaza ce mi-a cerut sa fac pe banii astia.
Rep.: Rep.: Literatura.
C.T.P.: Hopa, de unde stiti, dom’le? Bravo! Formidabil! Mi-a cerut sa scriu o carte. L-am intrebat care e subiectul. Si mi-a spus: despre ce vrei dumneata.
