Cat de neutru poate fi statul roman? (de Alina Mungiu-Pippidi)

de     Romania Libera
Marţi, 5 decembrie 2006, 0:00


As fi spus ca acest 1 decembrie, din toate celelalte, ne gaseste cu ceva de care sa fim mindri. Ca om care a petrecut timp in ultimul an si in Serbia, si in Ucraina, si in Albania, apreciez la justa valoare acceptarea noastra in Europa.

Dar, in loc de satisfactie m-a incercat doar rusinea cind am vazut in seara dinainte o emisiune de Radu Moraru despre icoanele in scoli, cu erou principal pe Gigi Becali.

Acesta era insotit de un grup numeros de dependenti de ai sai, toti inversunati contra unui tinar ungur, complet singur in emisiune, reprezentind Consiliul National contra discriminarii, care a indraznit sa faca o recomandare facultativa sa nu se puna icoane pe peretii scolii. In momentul culminant Becali a fluturat lista membrilor Consiliului si s-a intrebat retoric citi au nume romanesti.

Ciracii sai au explodat in aplauze. De 1 decembrie, oamenii pe care ii cheama Moise sau Astalosz nu sint bine veniti la noi. Nici in restul anului, de altfel.

Un val de paranoia nationalista s-a revarsat asupra natiei, facind victime de la onorabila companie austriaca OMV la Consiliul contra discriminarii cu numele lor nu suficient de neaose. Din fericire oamenii obisnuiti au bun simt si nu se ambaleaza. Dar atmosfera e inflamatorie. Cum a reusit un tinar profesor din Buzau, judet distins doar prin pesedism si coruptie, sa devina inamicul public nr.

1, sustinind o banalitate, ca in scoala publica nu ar trebui sa fie icoane pe pereti? Indiferent de la ce s-a plecat, s-a ajuns la principiu, adica daca putem in scoala publica sa avem pe pereti nu reproduceri artistice dupa Boticelli, ci obiecte de cult ale unei biserici.

Curtile Europene s-au pronuntat deja, explicind ca spatiul public este doar gazda unei activitati publice de educatie, unde afisajele religioase nu isi au locul. Statul european este neutru, orb fata de religia platitorului de taxe, ca si fata de culoarea pielii sale sau a grupului etnic din care provine aceasta.

El nu e statul majoritatii, nici al minoritatii, e pur si simplu in afara acestei discutii, sau asa trebuie sa fie. Religia tine de spatiul privat, unde fiecare e liber sa faca ce doreste.

Daca transformam spatiul public intr-un loc unde ne inchinam, nu mai avem nici o scuza sa nu permitem si altora sa o faca, si asa aducem si valul musulman in acest spatiu, si toate conflictele care tin de coabitarea mai multor credinte.
Aceasta dezbatere legala e veche in Europa. Curtea Europeana a Drepturilor omului s-a pronuntat consecvent pentru libertatea de constiinta si contra statelor care nu sint neutre si nu sint liberale.

Cu ani in urma, catolicul stat austriac a pierdut mai multe procese pe teme similare cu cele care s-ar deschide daca adoptam o lege contra defaimarii religioase, si cum deciziile europene sint obligatorii a trebuit sa le implementeze. Justitia romana, ca si Inspectoratul Scolar, s-au pronuntat desigur pentru icoane, ca intotdeauna la noi cine e mai tare are si dreptate.

Daca dl Moise duce cazul icoanelor in scoala publica la CEDO va cistiga insa si va trebui sa le scoatem. Trebuie sa ajungem pina acolo ca sa realizam unde e Europa si unde sintem noi? Nu e mai elegant ca in mod discret sa aplicam recomandarea Consiliului Antidiscriminare si sa facem din scoala un spatiu neutru din punct de vedere religios?
Reactiile la aceasta situatie sint mai suparatoare decit situatia in sine. Un demascator al domnului Moise (1) il trateaza de „juvenil” ( nu poti sti la virsta lui daca crezi sau nu in Dumnezeu), activist si reprezentant de ONG „zburdalnic”.

Un alt demascator (2) il trateaza de oengist (asta a ajuns o insulta) si sorosist implicat in conspiratia antiromaneasca, citind un amestec tipic de colaboratori de-ai lui Ilie Ceausescu cu legionari notorii (ambele extreme se intilnesc fericit in noul discurs al nationalismului nostru ortodox zilele astea). Partea bizara e ca 1 este Andrei Plesu si 2 este Victor Roncea.

Multa lume a vazut ceva din emisiune odioasa a lui Radu Moraru. Daca scriu acest articol azi e pentru ca am asteptat citeva zile sa vad daca se gaseste alt reprezentant al majoritatii sa spuna ca a trata asa pe minoritari e inacceptabil. Pina la ora asta, tacere.
Poate ca neutralitatea statului este oricum o iluzie. Sigur ca tiganii nu sint tratati la fel ca romanii azi de politie, nici martorii lui Iehova sau greco-catolicii de tribunal la fel cu ortodocsii.

Toate aceste categorii minoritare cistiga procese la CEDO, dar pot fi sentintele implementate contra unui resentiment temeinic cultivat al majoritatii populatiei? Poate ca statul trebuie taiat in felii din care fiecare sa isi ia partea proportionala, dat fiind ca echitatea in comun nu se poate realiza. Aceasta e ideea multiculturalista, opusul ideii liberale despre stat.

Eu nu sint pregatita sa accept un astfel de stat segregat, si judecind dupa reactiile la cererile de autonomie ale secuilor, nici ceilalti romani nu sint.
Daca vrem insa sa refuzam pe secui nu in virtutea fortei noastre superioare (ca atunci pot ajunge sa faca precum ETA), ci a principiului liberal al statului trebuie sa oprim acest nou curent de nationalizare a statului care a luat avint aceste zile. Ne dorim un stat civic, nu unul in care cei de etnie romana si religie ortodoxa sa fie mai egali decit ceilalti.

Vrem ca toti copiii sa mearga impreuna la scoala publica, care e un model al interactiunii sociale, nu sa avem peste zece ani scoli segregate, 1000 ortodoxe, 100 protestante, 50 catolice, si zece musulmane.

Daca nu ne ridicam la inaltimea pretentiei de neutralitate a statului, deschidem usa unor lucruri mult mai rele decit sa admitem ca un copil poate invata perfect la scoala publica cu o cruciulita la git, nu una pe perete.



















64 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri