Ioana Lupea: "O suprapunere nefericita: primul an al integrarii, cel mai greu, se va consuma in campanii pentru alegerile europene sI cele parlamentare in 2008"

Dupa ce luminile si rumoarea sarbatorii dedicate aderarii la Uniunea Europeana se vor stinge, va incepe anul integrarii.

Imediat dupa cea de-a 12 bataie a ceasului intors de presedinte, premier, primar sau oricare oficial care va fi maestrul de ceremonii al Revelionului 2007, Romania va intra intr-un sistem ale carui reguli si exigente vor schimba, nu imediat, dar fundamental, politica, economia, societatea pana la ultimul individ.

Vor fi si sacrificii, dar vom strange pentru ultima data cureaua, de data asta cu rezultate garantate, chiar daca nu cat vom bate din palme. Aderarea nu este unul dintre experimentele clasei politice autohtone, nu sunt "democratia originala" si "capitalismul cu fata umana" ale lui Ion Iliescu, ne vom bucura de mai multa predictibilitate si de mai putin hazard.

Paradoxal poate, primul semnal de normalitate europeana vine dintr-o sala de tribunal. Acolo unde, in timp ce Consiliul European valida aderarea Romaniei la 1 ianuarie, un fost premier, Adrian Nastase, raspundea ca orice alt cetatean in fata justitiei, banuit fiind de acte de coruptie savarsite in exercitiul functiunii.

Cu zece ani in urma, privelistea unui inalt demnitar, printre cei mai puternici oameni din tara, asezat intr-o banca de judecatorie ca invinuit era doar fantasma. O coincidenta, intamplarea de ieri este consecinta presiunilor tangente ale UE, de aceasta data cu vointa politica interna, pentru o justitie depolitizata si functionala.

Dupa vestea buna urmeaza inevitabil una proasta. Primul an al integrarii, cel mai greu, se va consuma in campanii, urmeaza alegerile europene si cele parlamentare in 2008. Din experienta ciclurilor electorale trecute, stim ca anii preelectorali si electorali sunt ratati, partidele fiind interesate de lupta pentru putere si nu de administrare.

Or, interconectarea Romaniei la UE presupune o guvernare stabila si coerenta, cum nu mai este, din pacate, cea a premierului Calin Popescu-Tariceanu. Vulnerabilitatea acesteia vine in primul rand din competitia politica din interiorul puterii, mai viguroasa in ultimele saptamani.

Previzibila destramare a Aliantei Dreptate si Adevar, reconfigurarea scenei politice prin aparitia Partidului Liberal Democrat, intarirea opozitiei parlamentare si extraparlamentare, precum si posibilele miscari sociale vor destabiliza executivul pana la a face imposibila guvernarea.

Fiecare actor politic va incerca sa scoata maximum de beneficii din orice succes ori, dimpotriva, din orice greseala a adversarului, va urma o panda politica si vom avea parte, probabil, de mai multa sfada.

Misiunea guvernului subminat din interior de neincredere si din exterior de atacurile opozitiei care vor creste in intensitate este aproape imposibila.

Clasa politica este gata sa sacrifice, mai degraba, primul an al integrarii decat sansele castigarii alegerilor europene sau parlamentare. Miza nu este cum va fi gestionata integrarea ci, asa cum pare, cine iese primul de la guvernare.

Organizate in 2007, alegerile anticipate nu ar imbunatati soarta acestui an, marcat de suprapunerea nefericita dintre necesitatile procesului de integrare si campania electorala.