La 17 ani de la Revolutie, intram in Uniunea Europeana. Suntem mai pregatiti pentru Europa decat eram in 1989 pentru democratie?
Decembrie 1989. Obisnuit cu teama, conditionat de restrictii materiale si spirituale, romanul isi construise un sistem de supravietuire personal. Deasupra lui se afla o putere neinduratoare pana la crima daca o contestai, dar protectoare in privinta nevoilor minimale: o casa, invatamant gratuit, o paine si, din cand in cand, portocale.
Vestul era reprezentat exclusiv prin produsele care treceau ilegal de Cortina de Fier. Acestea sau ambalajele lor erau pretioase suveniruri, garniseau vitrinele din sufragerie.
Revolutia a descoperit individul neacceptat pana atunci nici macar ca existenta biologica. Topit in masa, izolat de suspiciune si de saracie, asteptand ca necesitatile zilnice sa-i fie satisfacute de stat, romanul mediu isi incepea drumul spre normalitate fara niciun ajutor.
Prima intreprindere capitalista a fost buticul, creat de economia secundara pe care romanul o cunostea foarte bine si aprovizionat din micul comert cu Turcia si cu Iugoslavia.
Piata Universitatii (1990)
Cetateanul renascut
Prima miscare de contestare si prima ruptura in societate. O parte isi exercita libertatea protestand, cealalta, mai numeroasa, o respingea ca aducatoare de neliniste si instabilitate. Strada e descoperita ca spatiu al cetatenilor, de manifestare a ideilor si a culturii alternative. Dupa ce Piata se goleste prin interventia minerilor, numai fotbalul sau grevele aveau sa-i mai adune pe romani.
Esecul Pietei Universitatii a impins cultura participarii in declin, a subminat-o prin intrebarea: „La ce bun?”.
Romanul asteapta ca lucrurile sa i se intample, eventual prin interventia celorlalti. „Lumea a fost foarte polarizata. Iar dupa acel moment a intervenit o amutire, i-a pierit graiul.
A avut efecte negative asupra subconstientului, oamenii nu se simt in siguranta. Revolutia a devenit problematica, solidaritatea s-a prabusit, iar romanii nu au mai reusit sa construiasca un discurs pozitiv”, spune analistul Stelian Tanase. Dezamagirea si dezgustul aveau sa impinga in exil un prim val postrevolutionar de intelectuali.
Duminica orbului (1990)
Frica de libertate
Primele alegeri libere, desfasurate in „Duminica orbului”, beneficiaza de o participare-record: peste 86a. Oamenii merg la vot pentru a confirma puterea recent instalata la Bucuresti si a legitima astfel o miscare revolutionara transformata in cateva luni in partid politic cu scoruri anormale intr-o democratie: 85a pentru Ion Iliescu si 66a pentru FSN.
„Campania fusese una presarata cu violente si manipulata de guvernul provizoriu”, explica analistul politic Cristian Parvulescu.
Un prim exercitiu democratic ratat, dupa cum recunosc acum tot mai multe voci, avea sa lase urme serioase. Marea majoritate a romanilor invata sa se teama de modernizare, se refugiaza pentru ani buni in „confortul” discursului neocomunist. Totodata, se invata cu scandalul politic si cu discutiile derizorii, de bucatarie, pe marginea acestuia.
Concertul lui Michael Jackson (1992)
Cult pentru vedete
Generatia care construise comunismul romanesc intra in conflict cu cea care inlocuieste poza lui Nicolae Ceausescu cu un poster Michael Jackson. Pentru cei dintai, megastarul american este o sinteza a tot ce-i mai rau in amestecata cultura de peste Ocean.
Jackson este total diferit de casetele oferite lor de Occident pe sub mana: „noul rege” reuseste sa isterizeze, creeaza un nou cult. „A trebuit sa se intample. Michael era singurul muzician vandabil. E un reper de civilizatie pentru Romania”, constata publicistul Miron Ghiu.
Adolescentul anilor ‘90 vede la Jackson succesul intr-o lume libera. Conteaza si muzica, dar el vrea cu sfiala sa afle mai mult: ce mananca si ce respira idolul. Devine parte a masinariei „showbizului” si-i place. Primul fan-club serios a fost pentru Michael Jackson. Cultul pentru vedete - mai intai occidentale, apoi autohtone, avea sa cunoasca o neasteptata ascensiune.
