Totul a inceput inca din noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie 2007, atunci cand singura natiune europeana care a platit cu sange eliberarea de comunism sarbatorea admiterea in UE. Puterea a organizat doua petreceri diferite, separandu-i pe romanii care macar in acea noapte ar fi trebuit sa fie uniti. Pe 1 ianuarie, fiecare a complotat separat.
Incepand cu data de 2, administratia de la Bucuresti punea deja prima problema UE: cuantumul urias pentru automobilele importate la mana a doua din Europa, in care abia ne integrasem. Masura, considerata anticoncurentiala la Bruxelles, e susceptibila de amenda pentru guvernul de la Bucuresti.Pe 3 ianuarie, s-a dat prima masura a ineficientei Guvernului: cardul european de sanatate.
Zeci de mii de oameni s-au calcat in picioare la cozi, fiindca nimanui din Ministerul Sanatatii nu i-a pasat de felul in care va fi distribuit acest card. Din 11 ianuarie, a inceput scandalul biletelului lui Tariceanu, declansat de declaratiile fostei consiliere prezidentiale Elena Udrea. Pe 15 ianuarie, la Strasbourg, parlamentarii romani au fost primiti oficial in Parlamentul European.
Nimeni din Romania nu a putut sa vorbeasca de la tribuna inaltului for, fiindca romanii s-au certat ca chiorii, oripilandu-i, pur si simplu, pe ceilalti europarlamentari. Pe 17, insusi presedintele Basescu a prezentat presei inscrisul in care premierul Romaniei ii sugera sa intervina la Parchet in favoarea prietenului Patriciu.
In aceeasi zi, Guvernul n-a reusit sa cristalizeze strategia postaderare, fapt unic intre toate statele noi membre. Seara, a urmat replica premierului Tariceanu: mafiile din jurul presedintelui Basescu l-ar fi amenintat prin SMS, iar presedintele ar fi intervenit pentru alocarea directa de contracte de zeci de milioane de euro pentru grupul de firme Golden Blitz.
Pe 18, Partidul Conservator a prezentat un alt bilet, care il acuza pe presedintele Basescu de trafic de influenta in favoarea ALRO Slatina. Practic, de trei saptamani de cand suntem in UE, Romania a contribuit la politica si cultura batranului continent numai cu scandaluri.
Scapati de sub stricta monitorizare a UE, politicienii de la Bucuresti s-au aratat asa cum sunt: mincinosi, corupti, nepasatori fata de Romania. Europa plateste acum pretul acceptarii minciunilor din Romania in cei sapte ani ce au precedat aderarea, pretul acceptarii unei tari unde reformele erau facute doar pentru ochii ei.
De la prabusirea comunismului, Romania a progresat doar atunci cand asupra sa s-au exercitat presiuni din partea Occidentului. Dupa aderare, cand a slabit aceasta presiune, politicienii romani au adus tara acolo unde ea se afla in realitate: in zona gri a Europei.
Cu multa amaraciune, putem vedea ca, in cazul Romaniei, decizia de admitere in Europa nu a fost luata datorita meritelor noastre, ci in urma deciziei politice a Bruxelles-ului. Din fericire, tratatul de aderare nu prevede modalitati de excludere a unei tari deja admise. In felul acesta, europenii nu au cum sa mai indrepte greseala facuta decat fortand integrarea noastra.
