Decizia PD de a ramane la guvernare si a continua agonia Aliantei este o greseala politica. Ea nu face decat sa confirme speculatiile potrivit carora democratii au fost amenintati cu dosare, redescoperindu-si astfel vulnerabilitati pe care pana acum incercau sa le puna in carca altora.
Valabila este si teoria ciolanului care creeaza nefericite dependente, vindecabile doar prin tratament indelungat in opozitie. Gresita a fost si baiguiala care a insotit condamnarea biletului, dar nu si a autorului, edulcorarea fondului problemei: nu este prima oara cand premierul minte, cu deosebirea ca acum a aparut si ? dovada?.
PD pare sa fi scapat - oare de ce? - exact esentialul: Tariceanu a mintit electoratul si si-a mintit colegii de partid, pusi intr-o situatie careia doar o piele ingrosata in exercitiul functiunii ii poate face fata fara sa roseasca in direct. Se cerea demisia imediata si era logic ca PD sa faca asta.
Argumentatia lui Boc - cum ca ?ministrii PD si-au facut datoria si n-au de ce sa plece?, ca integrarea ne obliga si trebuie sa ducem la bun sfarsit angajamentele de guvernare, mai pe scurt tara ne-o cere - scartaie din toate incheieturile si are iz de dosarel.
Ce sa mai discutam despre modul cel putin ciudat in care PD i-a luat apararea demisului Bodu?! ?Daca imi facea mie Bodu aceste reprosuri, mai intai il bateam, apoi il dadeam afara?, a spus Blaga. Abordarea face probabil parte din mai noua strategie a PD de a se face pres la usa PNL.
In acelasi timp, noul discurs voinicesc al lui Tariceanu e in deplina contradictie cu cei doi ani de gafe si razgandeala, vazandu-se cu ochiul liber ca e dictat de noii radicali alesi la congres.
Faptul ca liberalii preiau retorica pesedista si peremista cu ?presedintele dictator?, un fel de Lukasenko II, ca au viziuni apocaliptice cu natia strivita de cizma basesciana arata doar dimensiunea coalitiei anticotroceniste. Din punctul de vedere al interesului politic, ea este fireasca, dat fiind faptul ca Basescu este un veritabil colector de voturi.
Ratiunea baletului pe care vajnicul Geoana il face cu motiunea de cenzura, nu-i asa, mult mai greu de urnit decat suspendarea, de aici rezida. Nimeni nu se teme de Tariceanu, in schimb toti se tem de mereu castigatorul Basescu. Strategia demonizarii presedintelui nu are insa sanse de castig pe termen lung, desi este prima oara cand Basescu se afla intr-un serios deficit de imagine.
Greseala biletelului extras dintre jupoanele Elenei Udrea - ca o fi fost premeditata, ca n-o fi fost - s-a intors fulgerator impotriva lui. Presedintele a iesit prost din toata afacerea, haina de luptator cu grupurile mafiote si de interese necesitand o urgenta spalare chimica. Concluzia electoratului: toti sunt o apa si-un pamant.
Situatia este agravata de faptul ca nimeni nu pare sa aiba taria si maturitatea de a pune capat acestei Aliante sinucigase. Prelungirea ei cel putin pana la alegerile europene din mai ar putea fi fatala atat pentru PNL, cat si pentru PD. Social-democratii au toate motivele sa-si frece mainile.
Nu se intrevad solutii reale, coabitarea in Alianta este iluzorie - sa nu ne lasam amagiti, time-out-ul de acum este doar parte a unei strategii de razboi - iar anticipatele nedorite.
Desigur, formula propusa de presedinte: alegeri atat pentru parlament, cat si pentru presedinte, reforma reala a sistemului parlamentar si a clasei politice, poate pune capat crizei actuale si impiedica repetarea lor in viitor. Dar pe cine intereseaza asta? Chiar pe nimeni.
