Votul la Legea referendumului a oficializat coalitia antiprezidentiala, care a trecut de la faza declaratiilor si a unei retorici comune la actiuni concrete. PSD, PRM, PC si PNL si-au dat mana pentru a putea face mai usoara demiterea lui Traian Basescu, argumentand ca modificarile nu il vizeaza pe presedinte, ci un principiu de drept: cel al simetriei.
Ipocrizia are insa picioare scurte si este usor demonstrabila. Timp de patru ani nici unul dintre aceste partide nu a dat vreun semn ca ar fi deranjat de faptul ca pentru demiterea presedintelui Iliescu, de exemplu, ar fi necesare voturile majoritatii celor inscrisi pe liste, motiv pentru care n-au facut niciun gest pentru schimbarea Legii referendumului.
Revelatia au avut-o abia acum si, nu-i asa, doar intamplator coincide cu actiunea de suspendare. Mai mult, in 2005, cand PD a dorit sa modifice procedura de demitere a presedintilor consiliilor judetene, de la doua treimi, cum era in lege, la majoritate simpla, opozitia a sarit ca arsa, racnind ca “regulile nu se schimba in timpul jocului”.
Atentie, Curtea Constitutionala i-a dat dreptate si a decis ca noua prevedere se aplica din 2008 incolo! Sa fi uitat eminentii juristi ai patrulaterului negru faptul ca exista un precedent care le contrazice argumentatia?
In al doilea rand, semnaturile pentru suspendare au fost stranse inainte sa existe si motivatia juridica, ceea ce in opinia unor constitutionalisti inseamna antepronuntare, fapt care ar lovi de nulitate absoluta sesizarea catre Curtea Constitutionala.
Aparitia pe scena politica a acestei noi coalitii nu surprinde decat intr-un singur punct: alaturarea liberalilor. Faptul ca indivizi precum Iliescu, Vadim sau Voiculescu isi unesc fortele pentru inlaturarea lui Basescu este in logica evolutiei partidelor pe care acestia le reprezinta.
Cei care au chemat minerii, care au batjocorit pana la aneantizare democratia, care si-au anexat institutiile statului, transformandu-le in vehicule ale propriului interes si au discreditat in ochii publicului economia de piata invoca acum proceduri democratice in scopul evident de a se debarasa de un presedinte vadit incomod pentru scopul lor, unicul de altfel, revenirea la starea de lucruri de
pana in 2005.
Cu marile sale pacate, unele condamnabile, Basescu este totusi cel care a urnit putin lucrurile din loc. Condamnarea comunismului, desecretizarea dosarelor Securitatii, demnitarii si afaceristii in conexiune cu clasa politica trimisi in fata justitiei sunt lucruri pe care PSD, PRM si PC vor sa le stopeze cu orice pret.
Nimic surprinzator aici, dar ce cauta PNL in aceasta companie? Cum de au ajuns liberalii, votati in campanie pentru programul anticoruptie, sustinatori ai reformei morale si ai deconspirarii Securitatii, sa se intovaraseasca cu alde Iliescu si Vadim? Apelul intelectualilor tocmai aceasta chestiune o ridica.
Raspunsul desprins din dezbaterea de la GDS este unul singur: dorinta PNL de a ramane la guvernare indiferent de dimensiunea compromisului si din cauza intereselor economice a catorva dintre lideri. Cum se simt oare liberalii vazandu-se abandonati de buna parte din intelectuali? Iata un motiv de meditatie si, de ce nu, de jena.
Pe zi ce trece prinde tot mai mult contur formula unui guvern minoritar PNL, lucru ce pare conditionat de PC si PSD, in schimbul sustinerii parlamentare. Pretul pe care liberalii trebuie sa-l plateasca pentru inlaturarea lui Traian Basescu si pastrarea fotoliului de premier este acesta.
Un pret mult mai mare trebuie sa plateasca insa electoratul Aliantei, care implicit a pus stampila si pe PNL: dezamagirea. Chiar daca Basescu si-a adus aportul la decesul Aliantei, nu el ii obliga pe liberali sa se cramponeze de PSD si PRM ca sa ramana la putere.
