S-a vorbit mult saptamina trecuta despre Apelul Intelectualilor. in presa, la radio si televiziune, pe listele de discutii online. Semn sigur ca demersul a avut cu adevarat ecou, chiar mult peste asteptarile initiatorilor.
Pe de o parte s-au strins in doar citeva zile peste 2500 de semnaturi de sprijin pe Internet, s-au primit o multime de telefoane favorabile iar la sediul GDS din Bucuresti oamenii au facut coada pentru a se alatura in scris Apelului.
Pe de alta parte au existat citeva delimitari chiar in perimetrul elitei intelectuale, unele mai explicite altele mai nuantate, au fost si atacuri virulente in media, majoritatea orchestrate dupa vechi retete in materie, iar Dan Voiculescu, exponentul simbol al relatiei incestuoase dintre afaceri, mass media si afaceri, s-a intrebat, cu un amestec tipic de aroganta, impertinenta si suficienta, „cite locuri de munca au creat intelectualii de pe lista?”.
De fapt reactiile oparite venite dinspre fantomaticul Partid Conservator, diatribele marca Corneliu Vadim Tudor - PRM sau atacurile din zona unui PSD revenit in buna masura cel putin ca discurs daca nu si ca orientare la perioada Ion Iliescu erau pina la urma de asteptat. Ele repeta aproape mecanic gesturi, declaratii si manevre din trecut cu care deja ne-am obisnuit.
Discreditarea criticilor e una din tehnicile preferate. „Cine se cred astia ?” „Sint doar niste lachei ai Cotrocenilor”. „Adevaratii intelectuali, „cei anonimi” - vorba d-lui Voiculescu, se disociaza de astfel de initiative.
Smptomatic, Gabriel Liiceanu a devenit ca si acum 7-8 ani una din tintele predilecte ale atacurilor partidului d-lui Iliescu sau ale PRM. Semn ca desi intre timp Romania a intrat in NATO si in Uniunea Europeana unele lucruri nu s-au schimbat atit de mult daca ne raportam la momentele tensionate de la inceputul anului 1999
Dar toate aceste lucruri erau pina la urma cit se poate de previzibile.
Singura observatie, nu tocmai incurajatoare, e ca maniera in care PSD a fost impins catre acest razboi total impotriva presedintelui de Ion Iliescu si echipa sa de sustinatori risca sa compromita inca o buna bucata de vreme reformarea principalului partid de opozitie, desi in acest moment nu e deloc clar cine e la putere si cine nu.
Ceea ce mai putin obisnuit e faptul ca Apelul cu pricina gaseste PNL-ul de cu totul alta parte a baricadei, alaturi de Vadim si Voiculescu. De fapt exact in aceast punct merita facute citeva precizari. Pentru multi liberali dar si pentru o parte din elita intelectuala documentul este considerat un sprijin explicit pentru Traian Basescu. Si de fapt asa si este. Cu o precizare esentiala.
Registrul in care se fac astfel de consideratii e profund gresit. E vorba de un sprijin pentru agenda politica a presedintelui Traian Basescu si nu o declaratie de suport neconditionat pentru omul politic Traian Basescu si cu atit mai putin pentru persoana Traian Basescu.
Din pacate multi nu reusesc deloc sa faca aceasta separatie si dau o tenta excesiv de subiectiva si partizana intregii dispute. Totul a ajuns sa se invirta automat in jurul meciului politic dintre presedinte si Calin Popescu Tariceanu, intre a fi pro sau anti Basescu. E singura cheie de interpretare in care are loc aproape orice discutie.
Nu ar fi de altfel rau sa precizam ca o buna parte dintre semnatari il cunosc personal pe primul ministru si chiar au avut in trecut relatii personale cordiale cu acesta in masura semnificativ mai mare decit cu Traian Basescu.
Nu au semnat un text prin care isi declara sprijinul pentru pozitiile de principiu ale acestuia din urma pentru ca le-ar fi mai simpatic sau ar avea ceva de cistigat de pe urma acestui lucru. Ci pentru ca asa cred ca e bine pentru societatea romaneasca. in chestiuni fundamentale nu poti reduce totul la spiritul de gasca si nici nu poti personaliza disputele peste o anumita limita.
Decit daca reduci politica la un un meci marunt dominat exclusiv de aranjamente clientelare. Ceea ce din nefericire cea mai mare parte a clasei politice autohtone chiar o face, zi de zi si ceas de ceas.
