Actiuni intamplatoare sau mai putin intamplatoare au condus, in ultimii 17 ani, la volatilizarea uneia dintre cele mai mari comori pe care Romania o detinea in decembrie 1989: patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR).
Miscarea sindicala de pana in 1989 insemna peste 7,5 milioane de romani care cotizau luna de luna pentru sporirea averii detinute de UGSR. Sindicatul „comunist“ avea in conturi 4,7 miliarde lei, la BNR si Bancorex. La cursul dolarului de atunci, insemna nici mai mult, nici mai putin de 313 milioane de dolari.
La aceasta suma se adauga un patrimoniu impresionant: 51 de case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament, 34 de sedii, 291 de apartamente si 19 garsoniere, 37 de garaje cu 89 de boxe, 344 de baze sportive si 8 unitati anexe.
Banii au fost „retrasi“ din conturi, locuintele s-au „vandut“, bazele sportive si garajele au fost „retrocedate“, iar multe dintre hotelurile din statiuni au ajuns la „patroni“.
Cum s-a format o astfel de avere
Poate va intrebati cum de o organizatie sindicala era posesoarea unei astfel de bogatii, chiar pe vremea in care toate bunurile erau ale poporului?!
Patrimoniul UGSR reprezinta, de fapt, o parte din acumularile facute de-a lungul a 150 de ani de toate sindicatele din Romania.
Un moment de referinta in aceasta etapa este anul 1872, cand se infiinteaza Asociatia Generala a tuturor lucratorilor din Romania. Dupa 1900 apar uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleasi profesii sau meserii inrudite, iar in 1906 este constituita Comi-sia Generala a Sindicatelor din Romania, atunci fiind adoptat si statutul general al miscarii sindicale.
In acelasi an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor. Intre anii 1919 si 1921 dezvoltarea uniunilor sindicale s-a accentuat, iar dupa 1924 s-a trecut la reorganizarea sindicatelor ca entitati juridice, pornind de la Legea nr. 21/1924. Prin Decretul nr.
358/1949, intregul patrimoniu sindical este strans sub umbrela Confederatiei Generale a Muncii, inscrisa ca persoana juridica la Tribunalul Ilfov, prin sentinta nr. 43/11 iunie 1945.
Averea sindicatelor s-a format in timp, avand ca sursa principala cotizatia membrilor, apoi diferite donatii ale unor persoane fizice, asociatii sau prin transmiterea de la stat catre sindicate a unor imobile.
De asemenea, in perioada 1965-1979 au fost recunoscute ca surse de completare a patrimoniului veniturile din activitati cultural-artistice, taxele de frecventa la diferite cercuri si cursuri aplicative, precum si unele genuri de subventii si contributii. Nu trebuie uitate nici fondurile rezultate din incasarile caselor de odihna.
Statutar, organizarea si functionarea sindicatelor in Romania au avut la baza principiul centralismului democratic, ceea ce a structurat la nivel national existenta unei singure confederatii, respectiv Confederatia Generala a Muncii, care in 1966 a fost redenumita Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania (UGSR).
Revolutia din 1989 a gasit in conturile deschise de miscarea sindicala la BNR si Bancorex sume importante de bani. Care, dupa spusele unor lideri de acum, s-au evaporat fara urma!
Pe principiul „radem tot“
Ca toate institutiile care au fost zguduite din temelii de caderea comunismului, si miscarea sindicala a suferit, imediat dupa decembrie 1989, o adevarata operatie de chirurgie plastica. Teoretic si in scopuri declarate ca fiind nobile, „vechiturile“ au fost aruncate la gunoi si s-a trecut la „intinerirea“ sindicalismului romanesc.
Reprezentantii UGSR, organizatie care avea peste 7,5 milioane de membri, au fost sfatuiti sa mearga pe ideea pluralismului. La data de 25 decembrie 1989 este constituit oficial Comitetul National Provizoriu pentru Organizarea Sindicatelor Libere din Romania (CNPOSLR), care destituie conducerea UGSR si isi asuma responsabilitatea reorganizarii miscarii sindicale.
Apar noii lideri
Mai tarziu, in martie 1990, ia nastere Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania (CNSLR). Trebuie precizat ca aceasta noua structura sindicala a luat fiinta pornind de la zero, neavand niciun patrimoniu. In acelasi an, in luna iunie, se organizeaza un congres in urma caruia un tanar de 30 de ani, pe nume Victor Ciorbea, este propulsat in functia de presedinte al CNSLR.
Pe plan extern, lucrurile erau destul de complicate. Un exemplu este Polonia, unde liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, a fost ales in fruntea tarii. In Romania, frica de multime nu trecuse inca. Faptul ca sindicatele se puteau mobiliza pentru a face sau desface guverne i-a facut pe oamenii politici sa le priveasca diferit.
O alta figura reprezentativa pentru miscarea sindicala este Miron Mitrea. Pornind de la „munca de jos“, chiar din randul soferilor (de aici si porecla „Manivela“), acesta infiinteaza Confederatia Sindicatelor Independente Fratia (CSI Fratia). Intre timp, ia nastere si Confederatia Nationala a Sindicatelor Cartel Alfa, condusa de Bogdan Hossu.
Acesta a parasit CNSLR in momentul in care a realizat ca nu are nicio sansa in fata lui Ciorbea pentru sefia acestei structuri.
